Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Viata după moarte

La temelia invătăturii lui Iisus Hristos stă convingerea că omul are o valoare deosebită. Acest lucru implică si credinta că o astfel de valoare supremă în lumea creată prezentă în universul lui Dumnezeu, dacî este într-adevar valoare supremă, nu poate fi supusă unei vieti atât de trecătoare si ca prin urmare, ea este destinată vietii eterne. Conceptia crestină despre nemurire se concentrează în jurul persoanei lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, si a activitătii Sale mântuitoare si în special a Învierii Lui. Acest aspect este strâns legat de promisiunea pe care El insusi a facut-o: "...pentru că Eu sunt viu si voi veti fi vii" (CV, 19).
Moartea trupească este urmată de judecata particulară: "Este rânduit oamenilor să moară, iar dupa aceea să fie judecati (Evrei IX, 27). După această judecată, sufletul îsi primeste răsplata sau pedeapsa si rămâne în asteptarea evenimentului eshatologic al învierii mortilor si judecătii universale, după care se va instaura împărătia lui Dumnezeu.
Raiul si iadul nu sunt decât două stări provizorii de răsplată sau pedeapsă în care sufletele celor drepti sau respectiv păcătosi vor petrece până la judecata universală (Luca XXIII, 43 si II Petru II, 4). Acestea sunt stări fiintiale constiente, prin aceea că sufletul fiecărui individ gustă plăcerea sau amărăciunea faptelor sale. Cei care sunt în rai sunt liberi de necaz, căci spune Sfânta Scriptură: "Dumnezeu va sterge orice lacrimă din ochii lor si moartea nu va mai fi; nici plângere, nici durere nu va mai fi" (Apocalips XXI, 4), si vor fi recipientii unor bunuri pozitive, ce nu pot fi descrise decât prin analogie cu cele pământesti : "cele ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (I Corint II, 9).
Punctul culminant al stării prezente in rai este, însă, comuniunea cu Iisus Hristos, cu îngerii si cu sfintii si apoi contemplarea lui Dumnezeu ca încununare a acestei comuniuni. Viata împreună cu Hristos (Ioan XIV, 3), cu ingerii (Evrei XII, 22) si cu sfintii (Matei VIII, 21) este superioară, în care cei drepti, participă la slava lui Hristos (II II, 12). Vederea lui Dumnezeu, de care se bucură cei drepti, "curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8), nu este o vedere totală, deoarece Dumnezeu este infinit. Există totusi o crestere, un progres infinit în această vedere sau contemplare a frumusetii divine a lui Dumnezeu care continuă în eternitate si aceasta datorită dragostei pe care Dumnezeu o are fată de om, prin care El îl ridică la o intelegere mai presus de fire. Despre această stare vom vorbi mai târziu în cadrul acestei părti.
Iadul este starea în care vor intra sufletele celor păcătosi, după aceeasi judecată particulară, unde se află duhurile necurate (II Petru II, 4). Pedepsele iadului sunt puse in comparatie cu bucuriile raiului. Astfel, în iad are loc îndepărtarea de Dumnezeu (Matei VII, 33), care se materializează în lipsa de comuniune cu Hristos, cu îngerii si cu sfintii si petrecerea în societatea duhurilor rele. Caracteristica principală a stării din iad este mustrarea de constiintă pentru relele făcute si neputinta de a le repara (Marcu IX, 44; Matei XXII, 13). Se vorbeste si de o pedeapsa a focului (Luca XVI, 24), desigur nu un foc asemănător celui din lumea aceasta, ci unul "cum numai Dumnezeu îl stie".
Între cei vii si cei morti există o strânsă legătură bazată pe comuniunea iubirii si a rugăciunii. Prin acte de milostenie, prin rugăciuni si prin Jertfa Euharistică cei încă în viată pot cere milă si îndurare de la Tatăl cel ceresc pentru cei aflati sub pedeapsa iadului. La rândul lor, sfintii mijlocesc în fata lui Dumnezeu pentru buna primire a rugăciunilor noastre, ale celor rămasi în viată. Această întrepătrundere sau întrajutorare spirituală, caracteristică doctrinei crestine ortodoxe, accentuează mai ales asupra caracterului universal al comunitătii umane, care în acceptiunea ei cea mai largă depăseste limitele vietii empirice si include pe toti cei care au impărtăsit aceeasi credintă.
În perspectiva evenimentelor eshatologice, totul va culmina cu judeca ultimă si instaurarea împărătiei lui Dumnezeu.
Acest eveniment va fi precedat de învierea mortilor, adică revenirea la viată a tuturor celor care au trăit pe pământ înainte de cea de a doua venire a lui Hristos. Prin atotputernicia lui Dumnezeu, sufletele celor răposati se vor uni din nou cu trupurile în care au trăit. Această reunire a trupului cu sufletul va fi vesnică. Învierea va avea un caracter universal. Ea va cuprinde pe toti cei răposati, drepti sau păcătosi (Fapte XXIV, 15). Trupurile vor fi identice cu cele de pe pământ, fiecare păstrându-si propria identitate dar într-o stare transferată, coplesită de spiritualitate. De aceea, firea trupească va fi înzestrată prin har, însusiri ce vor caracteriza starea de vesnicie: nestricăciune, preamărirea, putere deosebită, aspecte spirituale noi si nemurirea. "Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru mărire ; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere ; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc" (I Corinteni XV, 42-44); si "Trebuie ca acest trup muritor să se îmbrace întru nemurire" (I Corinteni XV, 53). Chiar si păcătosii vor învia, desi nu spre mărire, ci spre osânda vesnică (Matei XXV, 46). Starea trupurilor după înviere va fi caracterizată si de o integritate corporală perfectă.
Cei ce se vor mai afla în viată la cea de a doua venire a Domnului nu vor muri, ci vor trece direct la starea de înviere prin transformare fiintială, primind însusirile celor inviati (I Corinteni XV, 51-52). Odată săvârsit actul învierii, act considerat ca fiind cea mai mare dreptate ce se face omului, oamenii vor fi supusi judecătii din urmă. Această judecată va fi universală, solemnă, publică, dreaptă, definitivă, supremă si înfricosătoare.
Scopul acestei judecăti va fi de a constata felul în care fiecare om a întrebuintat darurile primite de la Dumnezeu (Matei XXV, 15 urm.). Cu aceastî ocazie se va stabili si un raport just între virtute si fericire si între păcat si pedeapsă. Atunci fiecare om va fi judecat si răsplătit după credinta, cugetul, vorbele si faptele sale (Ioan III, 18 ,- I Corinteni IV, 5 ; Matei XX, 36 ; Romani II, 6).
Judecătorul suprem va fi Dumnezeu, dar El exercită judecata prin Fiul Omului, adică prin Iisus Hristos (Ioan V, 22 ; Fapte X, 42 , XVII, 31, Romani II, 16). La tronul judecătii vor fi aduse toate "neamurile" (Matei XXV, 32) ; iudeii si păgânii (Romani II, 9), cei morti inainte de venirea Domnului si cei ce se vor afla încă in viată (Fapte X, 42). La fel vor fi judecate si duhurile rele (II Petru II, 4). Toti cei adusi in fata Tronului judecătii vor fi judecati potrivit legii după care au vietuit: Pe păgâni Domnul îi va judeca după legea constiintei înscrisă în inimile lor (Romani II 14-16) ,- pe evrei, după legea lui Moise (Romani II 12) iar pe crestini după legea dată prin Evanghelie. Sentinta judecătii finale va fi vesnică. Dreptii vor merge la viata vesnică, iar păcătosii la pedeapsa vesnică (Matei XXV, 46).
Acest ultim eveniment din istoria omenirii va fi prevestit de anumite semne, printre care predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei XXIV, 14), convertirea întregului popor iudeu la crestinism (Osea III, 5 ; Romani XI, 25-26) ; venirea lui Enoch si Ilie (Apocalipsa XI) aparitia lui Antihrist (II Tesaloniceni II, 3-4 , II, 8 ; I Ioan II), apostasierea unora de la crestinism (I Timotei IV, 1-2) , persecutii, de ciumă, cutremure de pământ, semne mari pe cer, ivirea proorocilor mincinosi (Matei XXIV, 4 urm.; Marcu XIII, 7-13; Luca XXI), răspândirea unor vicii printre oameni (II Timotei III, 1-5). Toate acestea vor culmina cu aparitia pe cer a Sfintei Cruci (Matei XXIV), semn că Cel ce a fost răstignit vine din nou în lume. După aceea "va veni Domnul cu putere si mărire multă, înconjurat de îngeri" (Matei XVI, 27). El va veni cu acelasi trup cu care s-a inăltat la cer (Fapte I, 11). Apoi se va aseza pe tronul măririi si în fata Lui vor fi adunati pentru judecată toti cei înviati si toti cei care vor trăi atunci pe pământ (Tesaloniceni IV, 12-16).
Venirea Domnului si judecata de pe urmă sunt evenimente care vor aduce o transformare prin har a omului, dar si a întregului univers în cadrul procesului etern de îndumnezeire, adică, de unire a omului cu Dumnezeu, în contextul unei apropieri ca dintre două entităti fiintiale diferite, o unire fără confuzie pe plan moral si spiritual între Dumnezeu si om, făcută posibilă prin credintă si har. Desigur, acest proces de unire a omului cu Dumnezeu, cunoscut sub numirea de theosis, trebuie să fie început, în viata de aici si acum, prin transformarea naturii noastre decăzute si corupte si prin adaptarea ei la viata vesnică.

.................................

Viata vesnică nu este o simplă existentă prelungită la infinit, deoarece valoarea vietii vesnice nu constă în eternitatea ei, în indiferent ce forma, eternitatea fiind doar un aspect al valorii ei. Ea reprezintă cresterea nesfârsită în asemănarea cu Dumnezeu a omului si prin om, a întregului univers. Comuniunea cu Dumnezeu nu este o absorbtie fiintială, căci absorbtia fiintială neagă orice valori morale, precum si personalitatea umană. Prin comuniune nu se voieste sfărâmarea limitelor dintre necreat si creat. Aceste limite nu reprezintă obstacole în calea comuniunii. Comuniunea eshatologică inseamnă bucuria eliberării finale din robia păcatului si realizarea ultimă a stării de unire cu Dumnezeu si de sfintenie. Starea eshatologică implică, fără îndoială, ridicarea întregii naturi la un statut nou. Întreaga lume, întreg universul va fi o teofanie sublimă. Totul va fi supus legii supreme a iubirii, căci iubirea apartine naturii divine, iar scopul lucrării Duhului Sfânt este de a o face lucrătoare în oameni.

Remus Rus

Sursa: infocrestinortodox


|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|