Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

9. Un model de mustrare

de Savatie Bastovoi

Asadar, până aici am discutat necesitatea pregătirii ascultătorului pentru primirea adevărului. Modelul paulin de predică recomandă în acest sens o usoară catehizare a ascultătorului, adică, pur si simplu, să-i povestim despre Hristos. Totodată nu trebuie să uităm că acest ascultător n-ar avea nevoie de sfaturile noastre dacă nu ar fi necredincios, adică dacă nu ar trăi într-un cu totul alt sistem de valori decât cel crestin. De aceea este normal ca lui să-i pară stranii, neîntelese multe din lucrurile care unui crestin îi par normale. Aceasta nu trebuie să ne indigneze.

Despre Hristos se poate povesti în multe feluri pe întelesul tuturor. Să nu uităm că Dumnezeu, când a vrut să vină în lume, a vestit nasterea sa printr-un înger în chip de stea, pentru întelegerea păgânilor. Dar a făcut astfel pentru că acei magi persani nu erau obisnuiti să primească vesti de la îngeri, ca evreii, ci toate le citeau din stele. Dumnezeu a ales această cale tocmai pentru a-i rusina pe iudei si astfel să facă începutul întoarcerii neamurilor la El.
Prin urmare si predicatorul ortodox, pentru a se face înteles, de multe ori trebuie să renunte la termenii traditionali si să adopte un limbaj accesibil ascultătorului. Aceasta nu presupune defel admiterea erorilor dogmatice, adică hulei, pentru că asta ar însemna să nu-si îndeplinească scopul, propovăduind altceva decât ceea ce si-a propus. In primul rând, trebuie să renunte la aerul că tot ce spune el trebuie neapărat crezut. Nu există nici o îndoială că credinta crestină este singura adevărată, însă există posibilitatea ca tu, cel ce predici, să nu fii pe măsura desăvârsirii crestinismului. In cazul acesta trebuie să lăsăm mai mult loc Duhului Sfânt să lucreze si mai putin istetimii noastre. Discutia trebuie să aibă mai mult caracterul unei căutări comune, decât a unei lectii, a unei impuneri.

După ce am vorbit atâta despre folosul laudelor si al îngăduintei pe care o arătăm începătorului, trebuie să recunoastem necesitatea mustrării. Dacă a lăuda este stiintă, a mustra este o stiintă si mai mare. De multe ori o simplă mustrare îl poate alunga pe cel slab din Biserică. Apostolul Pavel, a vrut să-i mustre pe homosexualii din Roma. Si-a construit mustrarea pe etape. După ce i-a lăudat pe romani că "credinta lor se vesteste în toată lumea" (1, 8), după ce le-a vorbit despre marea dragoste pe care le-o poartă si chiar s-a identificat cu ei prin cuvintele "mă mângâi dimpreună cu voi prin credinta noastră laolaltă, a voastră si a mea" (1, 12), Apostolul îi pregăteste pentru o discutie mai dură. Mai întâi le spune că "este dator si barbarilor, si învătatilor si neînvătatilor" (1, 14), arătând că cele pe care le spune nu se adresează numai lor, ci lumii întregi. Este, totusi, o mare consolare să stii că nu esti certat numai tu. Spunând că este "dator", Apostolul ca si cum ar spune: "Eu însumi nu v-as mustra cu nimic, dacă nu as fi dator". Pe urmă face o afirmatie foarte generală despre dreptatea si mânia lui Dumnezeu: "Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea si peste toată nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevăr" (1, 18). Este un fel aristotelic de a pregăti discutia, definind conceptele, adică: "Sunteti de acord că nedreptatea trebuie pedepsită?" În felul acesta Sf. Pavel arată că nici Dumnezeu nu este setos de a pedepsi, ci pedeapsa se impune de la sine, pentru mentinerea echilibrului si armoniei afectate de fărădelege.

Mai încolo vedem că, de fapt, nu Dumnezeu este cel ce pedepseste, ci oamenii, prin ceea ce fac, "îsi iau în ei însisi răsplata cuvenită lor" (1, 27). Cea mai mare pedeapsă este aceea de a fi lăsati de către Dumnezeu să facă ceea ce vor, dar si aceasta a făcut-o Dumnezeu abia după ce ei însisi au arătat că nu vor să-L aibă pe Dumnezeu în cunostintă (1, 28).

Apostolul Pavel propovăduieste un Dumnezeu timid, care nu îndrăzneste să se impună celor care nu-L vor, dar totodată le arată romanilor că cei care se despart de acest Dumnezeu se nenorocesc. Homosexualitatea este doar un aspect al nenorocirii, care se abate peste cei necredinciosi. Necredinta este prezentată ca o molimă care aduce cele mai grozave boli, până la întunecarea mintii (1, 21-22).

Asadar, nu homosexualitatea este pedeppsită, ci ea însăsi este o pedeapsă. Si ca să facă înteleasă paguba homosexualitătii o asociază cu alte cusururi. Altfel, cei care nu vedeau în homosexualitate decât plăcerea lor organică, pur si simplu n-ar fi înteles de ce este ea atât de rea. Si Apostolul începe să enumere: "Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înselăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeti,trufasi, lăudărosi, născocitori de rele, nesupusi părintilor, neîntelepti, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă" (1, 29-31). Iar la urmă Apostolul spune că "acestea toate sunt vrednice de moarte" (1, 32).
Aparent, prin acest verdict Pavel îi condamnă la moarte pe homosexuali, în realitate însă le dă o mare nădejde. Pentru că într-un fel este să cităm un verset separat din Levitic, fără nici o introducere si fără nicio explicatie, prin care homosexualii trbuie dati mortii, si alta este a spune că homosexualii sunt vrednici de moarte laolaltă cu toti cei ce au cusururile enumerate mai sus. În acest caz, nădejdea nu-l părăseste pe homosexualul mustrat, pentru că el vede că nu există nici un om care să nu sufere măcar de unul din păcatele amintite de Pavel.

Apostolul prezintă păcatul ca pe o boală, care nu mai are nici o nevoie să fie pedepsită, pentru că ea însăsi este începutul mortii. Arătând că singurul motiv al îmbolnăvirii este necredinta si înstrăinarea de Dumnezeu (1, 21), Pavel lasă să se înteleagă că si remediul acestei boli si izbăvirea de moarte este întoarcerea la Dumnezeu. Întoarcerea pare foarte usoară după ce au auzit toate laudele aduse credintei puternice a romanilor de la începutul cuvântării, neam binecuvântat din care făceau parte si ei, homosexualii de pe vremea lui Pavel.


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|