Parohia Sfantul Nicodim din Craiova

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Timpul smochinelor

de Nicolae Steinhardt
Domnul Iisus manânca dimineata în Betania si pe drum flamânzeste. Fiind înca departe vede un smochin înfrunzit. Se îndreapta într-acolo gândind, sperând, ca va gasi roade. Dar îl asteapta o dezamagire (de nu adeverirea unei aprehensiuni, caci nu se putea sa nu stie ca nu era timpul smochinelor). Suparat, Domnul, ca niciodata, blestema pomul: în veac sa nu mai faca rod si nimanui sa nu-i mai fie de folos. Ceea ce s-a petrecut, smochinul degraba uscându-se din radacini.

Ce se poate înfatisa mai nemilos, mai nedrept, mai strigator la cer? A oropsi si usca un biet copac întru totul nevinovat! Nevinovat, desigur, dat fiind ca textul însusi recunoaste ca 'nu era timpul smochinelor'. Daca nu era timpul smochinelor de ce sa fi osândit smochinul? rationeaza cugetul simplu si curat al omului de bun simt, fie el necredincios ori si credincios. Îi uneste aici si acum'pe credincios si pe necredincios'comuna împotrivire a insului normal în fata unui act de vadita inechitate; si cine s-ar încumeta sa-i contrazica? Speta apare atât de sobra si de limpede: e o nedreptate, o icnire a mâniei, nu avem cum o tagadui, o camufla.

Se întâmpla si în pilda smochinului ceea ce se întâmpla si în alte domenii, în numeroase alte cazuri: faptele sunt judecate pe baza unor premise false si premise juste însa nedeosebitoare de situatii diferite prin însasi natura lor'si de aceea false. Paradoxul zis al cretanului mincinos si alte exemple de logica aparent absurda n-au putut fi solutionate pâna ce logicienii nu si-au dat seama exista adevaruri complexe ori 'absurditati' care nu-si afla explicatia daca nu se recurge la teoria nivelelor. Aceasta constata ca o formulare poate fi exacta la un nivel de gândire (si percepere a realitatii) si inexacta la un altul. Confuzia se isca numai când, prin nesabuita si îndaratnica simplificare, refuzam a observa ca asa-zisul paradox al cretanului implica solutii diferite pe diferite planuri cognitive si perceptibile, la succesive stadii de generalizare.

Tot astfel stau lucrurile si în matematica infinitului. Acolo lucrurile stau cu totul altfel decât în aritmetica numerelor finite, si totu-i numai uimire si paradox: partea este egala cu întregul, iar adaugirile ori substractiile nu modifica totalul. În hotelul cu infinit de multe camere'zis hotel al lui Hilbert'problema gazduirii unor noi calatori nu se pune chiar când toate camerele sunt ocupate. Receptia nu are decât sa mute'ori de câte ori va fi necesar'pasagerul din camera 1 în camera 2, pe cel din camera 2 în camera 3 s.a.m.d., creându-se astfel un numar nelimitat de posibilitati locative.

Pericopa smochinului se cade a fi supusa si ea unui tratament analog, întelegând ca trebuie interpretata nu dupa regulile dreptatii naturale si valorile axiologiei elementare, ci la nivelul propozitiilor duhovnicesti alegorice. Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricarui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea înceteaza daca realizam ca este în fapt vorba de a-i fi sau de a nu-i fi de folos lui Dumnezeu, de a raspunde ori ba chemarii Sale. Nu de smochin si de smochine se face mentiune în parabola aceasta, ci de om (tot asa si în alte parabole neotestamentare: parca de pasari ori de boi se îngrijeste Atotputernicul!): care nu dispune de scuza valabila pentru a-L refuza pe Facatorul sau ori pentru a-I spune: nu am timp sau nu-i acum momentul potrivit. Soroace, date, conditii, clauze, tocmeli: sunt lovite de nulitate absoluta. Chemarii de sus i se poate raspunde doar cu 'Iata-ma!' ori cu 'Da, Doamne!'. Motivarile, fie ele omenesti plauzibile, nu sunt luate în considerare: nu ne este îngaduit a ne eschiva nici macar pentru a ne îngropa tatal, ori a ne rândui cele din gospodarii; nici pentru a ne duce sa vedem tarina ce tocmai am agonisit; nici pentru a cerca boii de curând cumparati; nici pentru a ne desparti de femeia de care abia ne-am însotit prin nunta.

Mereu si în orice clipa este vremea'si acum este'a-i raspunde lui Hristos 'Iata-ma!'.

La acest nivel, pe acest plan, nu se poate judeca potrivit celor de pe tarâmul profan al logicii juridice. Acolo termenele, intervalele, sarturile, epocile, datinile sunt perfect valabile, dincoace, cu totul nesemnificative si nejustificative. Roadele smochinului'produse ale firii, ale naturii naturate'sunt subordonate ciclurilor de rodire, însa devotamentul oamenilor nu cunoaste soroace si pauze. Interpretarea alegorica se impune: smochinul e omul ,iar smochinul neroditor e omul si el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemarilor ceresti. Reactiile 'robustului simt comun' nu au ce cauta în citirea formulelor spatiotemporalitatii (sunt date peste cap); si tot asa nici în dezlegarea încifrarilor duhovnicesti. Iata de ce putem afirma ca omul (smochinul, în limbaj codificat) trebuie sa fie oricând gata, oricând disponibil pentru Hristos. Nicaieri teoria disponibilitatii integrale enuntate de Andre Gide nu se aplica mai la propriu si mai desavârsit decât în relatiile dintre faptura si Ziditorul ei. Iar a fi disponibil înseamna a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mâna, cu încaltaminte în picioare, pregatit de drum, de actiune, de raspuns afirmativ, de roada.

There is always time for good manners, zicala aceasta, de larga circulatie în sudul Statelor Unite, ne poate fi pilda si temei: se cade sa avem întotdeauna timp sa ne purtam cuviincios , pentru a da dovada de bune deprinderi.[C. Petrescu spune''Condamnat la moarte si dus spre esafod, nu as spune prietenului care m-ar opri în drum: acum nu am timp sa stau de vorba cu tine']. Dupa cum în textul de la Matei 5, 25 ('Împaca-te cu pârâsul tau degraba, pâna ce esti pe cale...') pârâsul'potrivit interpretarii Parintelui Arhimandrit Ilie Cleopa'nu este decât constiinta noastra care ne cere sa ne împacam cu Dumnezeu cât mai suntem pe calea acestei vieti ori dupa cum din însesi cuvintele Mântuitorului (Matei 13, 18; Marcu 4, 3; Luca 8, 5) rezulta ca locurile unde cad semintele semanatorului reprezinta inimile ascultatorilor cuvântului dumnezeiesc, tot astfel smochinul de la Matei 11, 15'17 nu-i decât simbolul omului în general, iar smochinele sunt faptele sale bune, supunerea sa vrerii lui Dumnezeu, propensiunea (si datoria) sa de a veni în ajutorul aproapelui, de a nu-si precupeti înnascuta putinta: a raspunde în orice caz, repede si cu sârg, oricarui apel al divinitatii sau al semenului aflat la ananghie. Pe acest semen îl personifica îndeosebi Hristos în episodul smochinului, pentru ca se arata constrâns de o nevoie strict omeneasca: foamea. (În chip analog este si calatorul ranit din pilda samariteanului milostiv; iar preotul si levitul sunt smochini neroditori de mila, de luare aminte la suferinta altuia, si de ragaz: nici pentru ei nu a fost 'timpul facerii de bine'.)

Nu putem alege scuze nici dintre cele mai firesti si mai legitime împrejurari: tarinile, boii, nevasta, ba si înmormântarea parintelui nu-s, când rasuna goarna mobilizarii (glasul lui Dumnezeu, adica), decât chichite legaliste si pretexte procedurale: de aceea si îmbraca invocarea lor'cu exceptia de a fi de fata la îngroparea tatalui'un aspect incongruent si de-a dreptul caraghios. Orice preocupare, orice grija, orice bucurie, orice exigenta paleste si piere în prezenta vocii divine. Orice neascultare este vinovatie...Pentru care pricina? Pentru ca este marturie de totala imposibilitate efectuarea unei ierarhizari normale între obligatii. Daca-i vorba de a-L urma pe Hristos sau de a-L sluji, nimic nu poate sa constituie temei de absenta motivata, considerent de neîntocmire a unui proces verbal de carenta, legitima aparare, scuza legala. Bogatia (parabola tânarului bogat: Matei 19, 16 si urm.), ogoarele, dobitoacele, casatoria, pâna si pietatea filiala se sterg la ivirea Domnului.

Zadarnic se apara smochinul fluturând tipicul anotimpurilor, termenele fatale, soroacele de obste si de sart. Ele toate, graieste o destul de vulgarizata si corupta prin abuziva si nediscriminatorie utilizare expresie populara'nu tin. Oriunde, oricând, în orice împrejurare, omul tinut (si de aceasta data verbul îsi redobândeste ipostaza lui nobila) sa mearga, sa alerge, sa sara în sprijinul coexistentilor sai ori la slujirea Facatorului sau.

Mai sus este pomenita goarna mobilizarii: nici ca se poate comparatie mai adecvata'chemarea lui Hristos mobilizeaza irezistibil, amânare nu încape, motivatii nu-s de conceput'nici Moise care-si invoca gângavia, nici tânarul care-si pretexteaza bogatia, nici omul caruia i-a rodit tarina nu-s scuzati: li se cere sa asculte (în amândoua întelesurile). Sarmana scuza a smochinului: nu-i vremea mea! E întotdeauna vremea slujirii si facerii binelui. Si vai de cei ce nu procedeaza asemenea fratilor Simon si Andrei (Matei 4, 20: 'iar ei îndata, lasând mrejele lor au mers dupa El.'), fiilor lui Zevedeu (Matei 4, 22:' iar ei îndata lasând corabia si pe tatal lor, au mers dupa El'). Repede, de îndata, fara sovaiala, neprivind înapoi, necerând nici o pasuire cât de mica, de îndreptatita, de fireasca. Glasul Domnului: tunet, goarna, instantaneitate.

Nefericitul smochin nu-i altul decât nestiutorul, proceduristul, legalistul, de sine statatorul, învârtosatul, formalistul fariseu care se socoteste aparat de termene si de strictetea prescriptiilor, care sie îsi ajunge si nu are nevoie de duh sfânt ori de mila, care altadata se îndreptatea falindu-se ca da zeciuiala din chimen, izma si marar! Ce-ar fi putut face practic smochinul? Sa fi intrat de obida si de rusine în pamânt; sa se fi stramutat, de ciuda si de emotie, în mare; sau mai bine, mult mai bine, sa-I fi fost Domului'prin launtrica bunavointa, stradanie si cutremurare'prilej de minune pozitiva. Exista o mica legenda japoneza a carei citare nu-i nelalocul ei aici: un filosof se plimba în padure; se opreste în fata unui arbust si se adreseaza unei ramuri rostind: vorbeste-mi despre Dumnezeu. Creanga, atunci, înfloreste. De nu putea sa rodeasca fructe, smochinul ar fi putut macar înflori. Ori se putea pleca sfios si nemultumit de sine. Dar privelistea aceea a pomului încremenit în cenusiul nerodirii sale, sec (nu mai putin decât lemnul crucii), sterp, încapatânat, credincios neînduplecatei lui scadente, tare pe situatia lui calendaristica, semet în fariseica lui 'dreptate', netulburat de vreo îndoiala, trebuie sa fi trezit mânia Domnului nu mai putin decât forfota vânzatorilor de porumbei si a schimbatorilor de bani în cuprinsul unui lacas de sfintenie. (Din palida lor aschie va fi rasarit neroditorul pom!). Hristos, în jurul Caruia se strâng firele clopotului ucigas, Hristos e, sa nu uitam, într-o faza mai curând dreapta decât milostivnica: asa încât pe unii cu biciul îi alunga iar pe celalalt îl afuriseste.

Sa stam bine, sa luam aminte, sa judecam cu multa chibzuinta. Pentru nimic în lume sa nu primejduim avutul cel mai de pret 'sufletul' oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinte refugiate în prostia rea, fudula, stupida a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celalalt nume al demonismului, arma preferata si statornica metoda de lupta a vrajmasului! Sa nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima desarta si sufletul mâhnit. Tânarul bogat se îndeparteaza trist, dar întelept este a presupune ca, vazându-l cum pleaca, Domnul se va fi îndurerat si El. Daca Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, raspunsul nostru fulgerator'neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur'sa fie numai: 'Iata-ma, Doamne!'. Raspuns neexaltat, neexagerat, strain de orice imprudenta si delir, raspuns calm si sagace, pentru ca stim ca realitatea cea mai reala se numeste Hristos. Hristos acum si de-a pururi. Hristos 'cu timp si fara timp'. Hristos detinatorul cheilor vietii, Domn al sâmbetei si al Timpului.

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|