Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

SFÂNTUL NICODIM DE LA TISMANA

biografie scrisa de Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu
". . .

În veacul al XIV-lea a aparut în Biserica Ortodoxa ­ îndeosebi la Muntele Athos, în Grecia de azi ­ o miscare de renastere teologica-spirituala, numita isihasm (de la cuvantul grecesc isihia = liniste), care cerea retragerea totala a calugarului de lume, meditatie în tacere si rostirea neîncetata a "rugaciunii lui Iisus" sau "a inimii": "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste­ma pe mine pacatosul". Cei mai de seama reprezentanti ai acestei miscari au fost Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Simeon, toti trei arhiepiscopi ai Tesalonicului, Grigorie Sinaitul si altii.

De la Muntele Athos, spiritualitatea isihasta s-a raspândit si in manastirile din Bulgaria, Serbia, Rusia si tarile românesti. Unul din reprezentantii de frunte ai isihasmului pe pamântul românesc a fost Sfântul Nicodim de la Tismana.

Cine a fost acesta? Stirile care le avem în legatura cu originea, copilaria, tineretea si întreaga viata a lui Nicodim pâna la venirea lui în Tara Româneasca sunt foarte sarace. Multi istorici l­au socotit ca fiind grec de neam, sau grec dupa tata si sârb dupa mama, chiar înrudit cu cneazul Lazar al Serbiei. Altii, între care si marele carturar Nicolae Iorga, sustin ca se tragea dintr­o familie de macedoromâni din jurul orasului Prilep, din Macedonia. Asa se explica de ce a venit în partile noastre si s­a aratat atât de mult legat sufleteste de poporul român. Cunoscând câtiva calugari de la Muntele Athos, a plecat cu ei în ascuns, renuntând la toate bogatiile si maririle care l-ar fi asteptat în tara lui. S-a oprit la manastirea Hilandar, unde egumenul l­a primit ca "frate". Noul ucenic al Athosului învata aici temeinic limbile greaca si slavona, dar culege si multe învataturi din scrierile Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti. Credinta lui jertfelnica, dragostea lui fata de toti, râvna spre cele bune si folositoare, smerenia, posturile si rugaciunea neîncetata, l­au facut cunoscut tuturor, încât la vremea cuvenita, dupa trei ani de ucenicie, a primit îngerescul chip al calugariei, primind numele Nicodim. A fost hirotonit ierodiacon, iar la scurt timp preot ieromonah. Pretuit de toti, dupa trecerea la cele vesnice a egumenului, soborul manastirii l­a ales în fruntea obstii calugaresti de la Hilandar. S­a dovedit si în aceasta slujire un neîntrecut gospodar si bun îndrumator al calugarilor, ostenind zi si noapte alaturi de ei, în posturi si rugaciuni, în copierea de manuscrise si alte îndeletniciri potrivite cinului calugaresc.

Sfântul Nicodim de la Tismana Dorind însa o viata mai linistita, cuviosul Nicodim a plecat în ascuns de la Muntele Athos si a venit în regiunea Cladova, la locul numit Saina, în apropiere de Dunare (in fata orasului Drobeta Turnu Severin de azi). Împreuna cu ucenicii care s-au strâns în jurul lui, a ridicat acolo o bisericuta cu hramul Sfânta Treime. Traditia populara sârbeasca îi atribuie si întemeierea manastirilor Vratna si Manastirita, în regiunea Craina. Dar la scurt timp, aceasta regiune a fost ocupata, pentru câtiva ani, de regele Ungariei Ludovic cel Mare, începându-se de îndata si o puternica lucrare de raspândire a catolicismului, dusa de calugari franciscani. În aceste imprejurari, cuviosul Nicodim a trecut in tinuturile învecinate din nordul Dunarii, pe pamânt românesc. Aici a ridicat o alta manastire, la Vodita, probabil pe locul unei asezari sihastresti mai vechi, ca un centru de aparare ortodoxa la frontiera cu statul maghiar catolic. Cea mai veche mentiune despre prezenta lui Nicodim în Tara Româneasca se face într-un hrisov al domnitorului Vladislav (Vlaicu) Voda din anul 1372, prin care oferea o seama de danii manastirii Bodita, zidita si zugravita din îndemnul lui Nicodim, "cu munca sa si a fratilor" si cu cheltuiala domnitorului. Prin acest hrisov, manastirea era înzestrata cu mai multe sate, vesminte si vase liturgice, scutita de anumite dari catre domnie. Se rânduia apoi ca manastirea sa devina o "samovlastie", adica o ctitorie de sine statatoare, scoasa de sub orice putere din afara, fiind condusa numai prin propriul ei sobor, rânduiala folosita la Athos, pe care cuviosul Nicodim a adus-o si în Tara Româneasca. În timpul sederii la Vodita, Nicodim a facut parte dintr-o solie trimisa la Constantinopol pentru a mijloci o impacare între Biserica Ortodoxa Sârba si Patriarhia ecumenica, între care existau anumite neîntelegeri. Patriarhul Filotei a acordat atunci cuviosului Nicodim rangul de arhimandrit, cu dreptul de a sfinti biserici, precum si particele din moastele Sfintilor Ignatie Teoforul, Ioan Gura de Aur si ale mucenicului Teofil, care se pastreaza pâna azi, ca odoare de mare pret, la manastirea Tismana.

Cuviosul Nicodim nu a putut ramâne prea mult în linistea manastiri Vodita. Înca înainte de anul 1376, tinutul Severinului, în care era situata si manastirea, a fost ocupat de regatul maghiar. În aceste împrejurari, a pornit în cautarea unui loc mai potrivit pentru a ridica un nou asezamânt de viata calugareasca. Acest loc a fost gasit în partile de nord ale Olteniei, pe valea râului Tismana, la poalele muntilor. Se pare ca, datorita felului în care si-a îndeplinit misiunea încredintata la Constantinopol, s-a bucurat acum si de anumite ajutoare materiale din partea cneazului Lazar al Serbiei. Lucrarile de zidire au durat mai multi ani, sub domnitorii Radu I (C. 1377-c.1383) si Dan I (c.1383-1386), care au si oferit o seama de danii. Un fapt îmbucurator a fost acela ca prin anii 1383-1384 Severinul a reintrat în stapânirea Tarii Românesti. Cuviosul Nicodim a putut astfel sa preia si conducerea manastirii Vodita. În felul acesta, a cârmuit cu vrednicie amândoua manastirile, pâna la moarte. Traditia îi mai atribuie si ridicarea primelor asezari manastiresti de la Topolnita (lânga Vodita), Cosustea ­ Crivelnic, Gura Motrului si Visina, toate în Oltenia, precum si Prislopul, în Tara Hategului. Adevarul este ca acestea au fost ctitorite de ucenici de-ai sai, dar în ele s-au tinut aceleasi rânduieli de viata monahala pe care le-a introdus el la Vodita si Tismana.

Cuviosul Nicodim a fost sfetnic devotat al domnitorului Mircea cel Batrân (1386 ­ 1418), care a facut mai multe danii în bani si mosii celor doua manastiri. Avem si câteva stiri privitoare la activitatea culturala ­ teologica a lui Nicodim. Este vorba de o corespondenta pe care a purtat­o cu ultimul patriarh de la Târnovo, din Bulgaria, Sfântul Eftimie, pe care unii istorici îl socotesc "vlah" sud ­ dunarean. Era un teolog cunoscut si foarte apreciat în tarile ortodoxe, încât multi ierarhi si teologi îi cereau lamuriri în felurite probleme dogmatice si morale. S­au pastrat doua scrisori ale acestui patriarh catre Nicodim de la Tismana: în prima îi raspunde la sase întrebari pe care i le­a pus în legatura cu îngerii, iar în a doua îi dadea lamuriri cu privire la curatia morala a celor ce doreau sa primeasca Taina Preotiei. Din cercetarea intrebarilor puse de cuviosul Nicodim reiese ca el n­a fost numai un bun organizator al vietii calugaresti, ci si un temeinic cunoscator al Sfintei Scripturi, un calugar dornic sa cunoasca si sa adânceasca felurite probleme teologice. Prin anii 1404­1405, cuviosul Nicodim a caligrafiat pe pergament un frumos Tetraevanghel în limba slava bisericeasca, fiind primul manuscris cu data sigura scris pe teritoriul tarii noastre. Este un manuscris de o mare frumusete artistica, cu multe podoabe (frontispicii, initiale, titluri cu litere aurite), cu o ferecatura în argint, pe care sunt redate Rastignirea si Învierea Domnului. Se crede ca acest frumos manuscris a fost copiat la manastirea Prislop, din partile Hategului, unde se retrasese, în dorinta de a trai în si mai mare singuratate.

Tetraevanghelul de la Tismana, scris de Sf Nicodim în anul 1405 Înca din timpul vietii, cuviosul Nicodim a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Se stie de trecerea lui si a ierodiaconului sau, îmbracati în odajdii, prin foc, fara ca acesta sa se atinga de ei; de vindecarea unei tinere, ruda cu regele Sigismund al Ungariei, stapânita de un duh necurat si de alte fapte minunate. Pentru toate acestea, dreptcredinciosii crestini l­au socotit ca "sfânt" înca din timpul vietii.
Pentru ultima oara este pomenit în viata la 23 noiembrie 1406, la Tismana, când Mircea Voda cel Batrân a dat un nou hrisov manastirii si "parintelui si rugatorului domniei mele, popii Nicodim". Peste o luna, la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim a fost chemat de Domnul la Sine.

A fost îngropat în mormântul dinainte pregatit în apropierea bisericii manastirii Tismana, care se vede si azi. Îndata dupa moarte, la mormântul sau s-au petrecut fapte minunate, mai ales vindecari de boli, semn ca Dumnezeu îl învrednicise cu cununile sfinteniei. Cuviosii calugari din obstea Tismanei le-au scos si le-au pus intr-o racla, care a fost asezata cu cinste în biserica manastirii. Traditia spune ca, dupa mai multi ani, fiind in primejdie de a fi luate, Sfantul Nicodim s-a aratat în vis unui calugar, apoi egumenului, poruncindu-le sa-i ascunda moastele, lasând numai un deget de la mâna pentru mângâierea credinciosilor. Ele au fost ascunse în locuri tainice, dar cu timpul li s-a pierdut urma, încât astazi nu se stie unde sunt. La manastirea Tismana se mai pastreaza doar degetul de care am pomenit si câteva obiecte care i-au apartinut: o cruce de plumb, un epitrahil si o bedernita.

Pentru viata sa îmbunatatita, ca si pentru minunile sale si multele sale osteneli întru slujirea lui Dumnezeu si a credinciosilor, Sfântul Nicodim este praznuit cu evlavie în fiecare an la 26 decembrie, a doua zi de Craciun, când este si sarbatoarea numita Soborul Maicii Domnului. Slujba lui apare, la aceasta data, aproape în toate Mineiele pe luna decembrie, care s-au tiparit în limba româna. Anumiti imnografi au alcatuit apoi Acatistul si Paraclisul Sfântului Nicodim. Chipul sau este zugravit în multe biserici românesti, mai ales din Oltenia.

Sfântul Nicodim ramâne, îndeosebi pentru noi, credinciosii români, ca o adevarata pilda de traire duhovniceasca, ca un mare aparator al credintei ortodoxe, ca un înnoitor al vietii calugaresti pe pamânt românesc. Pentru toate acestea, se cuvine sa-l cinstim si sa cercetam manastirile ctitorite de el la Vodita si mai ales la Tismana si sa-l rugam: "Sfinte prea cuvioase parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui prea Înalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, prea fericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neîncetat sa te slavim. Roaga-te Stapânului pentru noi nevrednicii, sa ierte gresalele noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele spre slava prea Sfântului Sau nume".
(Din rugaciunea de la Acatistul Sfântului Nicodim)."


|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|