Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Pastorala IPS Teofan la sărbătoarea Învierii Domnului, 27 aprilie, 2008

IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei

†TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI SI MITROPOLIT AL OLTENIEI

IUBITULUI CLER DIN PAROHII, CUVIOSILOR VIETUITORI AI SFINTELOR MĂNĂSTIRI SI DREPT - CREDINCIOSULUI POPOR AL LUI DUMNEZEU DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI:

HAR, BUCURIE, IERTARE SI AJUTOR DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT DIN MORTI, IAR DE LA NOI, ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE SI PĂRINTEASCĂ ÎNTRU HRISTOS ÎMBRĂTISARE!

HRISTOS A ÎNVIAT


"Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi
de toată bucuria si pacea în credintă,
ca să prisosească nădejdea voastră,
prin puterea Duhului Sfânt".
(Romani 15, 13)

Iubiti frati preoti,
Iubiti credinciosi,
Milostivirea lui Dumnezeu se revarsă peste noi si anul acesta, căci, iată-ne în fata sfintelor biserici pentru a participa la slujba de Pasti si a primi lumina Învierii.
Este miez de noapte. Întunericul umple văzduhul si pământul. Stelele cerului si lumina lumânărilor ne ajută să răzbatem prin beznă, să ne urmăm calea si să ne vedem unii pe altii.

Noaptea de Pasti este, parcă, simbolul vietii noastre. Trăim într-o mare de întuneric. Greutăti de tot felul răspândesc beznă în viata noastră si a semenilor nostri. Cu toate acestea, în întunericul cel mai adânc si în bezna cea mai neagră răsare o stea, se aprinde o lumină, apare o nădejde. "Pentru toti cei vii este o nădejde" (Ecclesiastul 9, 4), spunea înteleptul Vechiului Testament. Da, pentru toti este o "nădejde neclintită" (Isaia 26, 3). Nădejdea noastră este Hristos cel mort pe cruce si înviat din morti. Sfântul Apostol Petru afirmă cu tărie acest adevăr, zicând: "Binecuvântat fie Dumnezeu si Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a născut din nou, spre nădejde vie" (I Petru 1, 3). Despre această "nădejde vie" în "Dumnezeul cel viu" (I Timotei 4, 10) pentru a deveni oameni vii, doresc a vă mărturisi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresez anul acesta de Sfintele Pasti.

Iubiti frati si surori întru Hristos Domnul,

Când a coborât Dumnezeu pe pământ, acum două milenii, întuneric mare si beznă adâncă se aflau în sufletele oamenilor. Acestia se îndepărtaseră de la credinta în Dumnezeul cel adevărat si trăiau în păcate grele. Deznădejdea si moartea dominau pretutindeni. Dati-ne "semn de nădejde" (Iosua 2, 12), strigau cei din lumea veche. "S-au uscat oasele noastre si nădejdea noastră a pierit; suntem smulsi din rădăcină" (Iezechiel 37, 11). Aceasta se întâmpla pentru că oamenii îsi puneau "nădejdea în lucruri desarte" (Isaia 59, 4), în "lucruri fără de viată" (Pilde 13, 10), în "bogătia cea nestatornică" si nu "în Dumnezeul cel viu" (I Timotei 6, 17). Constiinta legăturii cu "Dumnezeul cel viu" nu dispăruse totusi cu desăvârsire. "Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde" (Romani 4, 18). Precum Avraam, multi drepti ai lumii vechi strigau către Dumnezeu din adâncimea sufletului lor. "Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului" (Psalmi 64, 6). "Tu esti asteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea" (Psalmi 70, 6). "Doamne, noi Te asteptăm" (Isaia 26, 8). Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, nu întârzie să răspundă. "Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde!" (Isaia 51, 12). "Eu sunt Domnul, care nu rusinează pe cei ce îsi pun nădejdea în El" (Isaia 49, 23). "Cel care îsi pune nădejdea în Mine va mosteni pământul" (Isaia 57, 13). "Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul" (Ieremia 31, 17).

"Nădejdea aceasta s-a împlinit prin Nasterea lui Hristos din Fecioara Maria cu adumbrirea Sfântului Duh, când lumină a răsărit celor ce locuiau în latura si în umbra mortii (Isaia 9, 1). Prin nasterea si vietuirea printre oameni a lui Hristos-Dumnezeu, întunericul a început să-si piardă din putere. Moartea si Învierea lui Hristos deschid, apoi, larg usa luminii spre a pătrunde în viata oamenilor. Acolo unde era moarte, Hristos aduce viată. Acolo unde teama si frica dominau sufletele oamenilor, Hristos aduce curaj izbăvitor.

"Nu vă temeti" (Matei 28, 5, 10). "Nu vă înspăimântati" (Marcu 16, 6). "De ce sunteti tulburati?" (Luca 24, 38). "Bucurati-vă!" (Matei 28, 9). "Pace vouă!" (Luca 24, 36). Acestea sunt cuvintele pe care Hristos, după Învierea Sa din morti, le adresează apostolilor, femeilor purtătoare de mir si tuturor oamenilor de atunci, până azi si până-n veci. Mai mult, după Înviere, Hristos coboară în adâncul iadului pentru a vesti si celor de acolo biruinta vietii asupra mortii (I Petru 3, 18-19).

Iubiti credinciosi,

Înainte de Învierea lui Hristos, teama, deznădejdea si dezorientarea dominau lumea. În mijlocul acestei lumi, lipsită de orice perspectivă, apare Hristos Cel Înviat din morti. Putin câte putin, nădejdea izbăvitoare se înfiripă în inimile oamenilor. Femeile purtătoare de mir, mai întâi, apoi apostolii si primii crestini convertiti de acestia mărturisesc prin glasul si, mai ales, prin viata lor, credinta în Învierea lui Hristos. Această credintă le schimbă mersul vietii. Devin alti oameni.

Această sfântă "nădejde vie" izvorâtă din Hristos Cel Înviat este mărturisirea de viată a Bisericii dintotdeauna si, mai ales, de Sfintele Pasti.

"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul" (Psalmi 117, 24). Rostim acest cuvânt foarte des la biserică, în zilele de Pasti. Facem aceasta cu constiinta că din Învierea lui Hristos izvorăste toată nădejdea noastră, într-o lume a deznădejdii.

Da! Deznădejdea este drama omului de ieri si de azi. "Glasul celor fără de nădejde" (Estera 4, 17) se aude pretutindeni. "Scade nădejdea în adâncul inimii ... si nu stii de unde vine chinul", spunea un întelept din vechime. Chinul deznădăjduirii izvorât din golul inimii si din lipsa sensului vietii domină tot mai multe suflete.

Drama este cu atât mai mare cu cât constatăm faptul că nu lipsa hranei, a locului de muncă sau a locuintei dă nastere astăzi valului nestăvilit de crize sufletesti. Acestea sunt cauzate în primul rând de tristete, de dezorientare, de incapacitatea de a mai sesiza vreo lumină în sine, în altii sau în lume. Urmarea directă a acestor stări este recursul la sinucidere - simptom al unei lumi în care si "Dumnezeu ar fi murit".

Da! Hristos a murit, dar a înviat a treia zi. El a murit pentru a lua asupra Sa toată durerea omului, inclusiv a celui căzut în deznădejde pentru că este părăsit de toti si crede că si Dumnezeu l-a părăsit. "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce M-ai părăsit?" (Marcu 15, 34), striga Hristos pe Cruce, în numele tuturor deznădăjduitilor lumii.

Acestor deznădăjduiti, care suntem noi, Hristos le spune: "Nu vă temeti!" (Matei 28, 5, 10). "Nu vă înspăimântati" (Marcu 16, 6). "Veniti la Mine toti cei osteniti si împovărati si Eu vă voi odihni pre voi" (Matei 11, 28).

"Nu vă întristati, ca ceilalti, care nu au nădejde" (I Tesaloniceni 4, 13), ne spune Sfântul Apostol Pavel. De ce să nu ne întristăm? Pentru că Domnul Hristos este "nădejdea noastră" (I Petru 3, 15), prin care "iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt" (Romani 5, 5). El, Hristos a înviat din morti. Dacă El a înviat, vom învia si noi. Iar dacă vom învia, viata noastră pe acest pământ are un sens adevărat. În acest caz, nici teama, nici deznădejdea, nici golul sufletesc n-ar trebui să aibă ultimul cuvânt.

Da, iubiti credinciosi, în toată vremea si în tot locul s-ar cuveni să gândim si să mărturisim ca autorul Psaltirii: "Doamne, Tu esti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele" (Psalmi 21, 9). "Tu esti asteptarea mea, Doamne. Domnul este nădejdea mea din tineretile mele" (Psalmi 70, 6). "Tu esti nădejdea mea, partea mea esti Tu în pământul celor vii" (Psalmi 141, 5). "La Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge" (Psalmi 142, 8).

Fiind întăriti "cu nădejdea în Domnul Dumnezeu" (I Regi 30, 7), precum David odinioară, primim putere de a sesiza lucrurile frumoase din viata oamenilor si a lumii si, prin aceasta, biruim ispita deznădejdii. Este atâta frumusete în această lume, frumusete pe lângă care trecem, adesea, fără a-i percepe prezenta, adâncimea si semnificatia. Să ne oprim o clipă pentru a contempla icoana unei mame cu pruncul în pântece sau în brațe, chipul unui bătrân, frumusetea unei păduri, strălucirea cerului înstelat sau linistea unei mănăstiri. Prin acestea toate si de dincolo de ele, Dumnezeu ne grăieste: "Bucurati-vă!" (Matei 28, 9). "Pace vouă!" (Luca 24, 36).

Având "nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor" (I Timotei 4, 10), adresez crestinilor si crestinelor din Oltenia gândul meu de bucurie, de pace si binecuvântare. Dumnezeu să vă aibă în ocrotirea Sa pe fiecare si să vă răsplătească însutit pentru dragostea, îngăduinta si nenumăratele bucurii pe care le-ati oferit mitropolitului Olteniei vreme de aproape opt ani de zile. Inima sinceră a crestinilor din Oltenia, istetimea mintii lor si iubirea lor pentru sfintele mănăstiri si biserici rămân pentru mine izvoare de inspiratie în slujirea pe mai departe a Bisericii lui Hristos. "Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria si pacea în credintă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt" (Romani 15, 13).

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Al vostru vostru frate si părinte întru slujirea Bisericii si către Dumnezeu rugator,
Mitropolitul Olteniei

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|