Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei, 13 martie, 2011

PREAIUBITULUI CLER, CINULUI MONAHAL SI DREPTMĂRITORILOR CRESTINI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE, HAR, MILĂ SI PACE DE LA DUMNEZEU TATĂL SI DE LA IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI ARHIERESTI BINECUVÂNTĂRI!

Preacuviosi si Preacucernici Părinti, iubiti credinciosi si credincioase,
Dăm slavă bunului Dumnezeu că ne-a invrednicit să incepem urcusul duhovnicesc al Postului Sfintelor Pasti, in care ne străduim, fiecare după putere, să-L insotim pe Mantuitorul Hristos pe drumul Crucii pentru a muri si a invia impreună cu El, adică pentru a muri fată de păcat si a invia pentru sfintenie si fapte bune. Toată viata noastră crestină este, de fapt, o moarte si o inviere impreună cu Hristos Domnul, un efort continuu de a implini făgăduinta făcută la Botezul nostru, si anume că ne lepădăm de Satana si de toate lucrarile lui si ne unim cu Hristos spre a-I sluji Lui, ca unui Domn si Impărat, pentru a deveni asemenea Lui in smerenie si milostivire. Posturile de peste an si, cu deosebire, Postul cel Mare, al Sfintelor Pasti, sunt prilejuri deosebite in care ne intărim in credintă si sporim in iubire milostivă, pe de o parte prin lupta cu patimile egoiste, prin infranare de la mancare si băutură, de la plăcerile trupesti si de la toată fapta cea rea, iar pe de altă parte, prin rugăciune mai multă si mai curată, prin impăcarea cu semenii nostri, prin inmultirea binelui fată de toti oamenii si prin impărtăsirea mai deasă cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Duminica de astăzi, numită Duminica Ortodoxiei, are pentru noi, crestinii ortodocsi, o semnificatie aparte si o istorie care urcă pană in secolul al IX-lea, cănd Biserica a biruit erezia iconoclastă, care lupta impotriva Sfintelor Icoane.
După mai bine de o sută de ani de controverse si de lupte impotriva Sfintelor Icoane, provocate de unii impărati bizantini, incepand cu anul 726, cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci si al Sfintelor Moaste a fost restabilit, cu autoritate, de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iar apoi, cu solemnitate, de Sinodul de la Constantinopol din anul 843, care a hotărat ca, in prima duminică din Postul Mare, să se sărbătorească biruinta Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credintă. Tot atunci, s-a stabilit ca această duminică să se numească Duminica Ortodoxiei, adică Duminica dreptei credinte in singurul Dumnezeu adevărat Care ne-a fost descoperit nouă in Iisus Hristos (cf. Ioan 17, 3). Prin urmare, Adevărul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este Adevărul. In acest sens, Insusi Mantuitorul a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul si Viata" (Ioan 14, 6). Deci Adevărul nu este un concept abstract, o teorie sau un produs al ratiunii, ci o Persoana vesnic vie, Iisus Hristos, Care S-a făcut Om pentru a descoperi oamenilor adevărul mantuirii si a le dărui viata vesnică, prin credinta in Dumnezeu-Tatăl, Fiul si Duhul Sfant.
Sfintii Părinti de la Sinoadele ecumenice, inspirati de Duhul Sfant, au apărat si au definit adevărul credintei mantuitoare privind unitatea de fiintă sau deofiintimea, egalitatea, distinctia si conlucrarea Persoanelor Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul si Duhul Sfant; precum si adevărul credintei privind Taina Bisericii, a Sfantului Botez, a invierii mortilor si a vietii vesnice - asa cum sunt mărturisite in Crezul ortodox, formulat de primele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) si Constantinopol (381). In lupta lor cu ereziile, care sunt abateri de la dreapta credintă, Sfintii Părinti, adunati in Sinoade ecumenice, au definit si adevărul credintei privind dumnezeirea si omenitatea Persoanei Mantuitorului Iisus Hristos, calitatea de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, a pururea Fecioarei Maria, dar si adevărul privind cinstirea Sfintilor, a Sfintelor Icoane si a Sfintelor Moaste, deoarece adevărul credintei este baza adevăratei comuniuni de viata cu Dumnezeu. De aceea, adevărul dogmelor de credintă este mărturisit in viata liturgică a Bisericii, ca mister sau taină a mantuirii, adică a unirii omului cu Dumnezeu prin har, pentru a dobandi viata vesnică.
Astfel, Ortodoxia este prin excelentă mistică. Pentru noi, ortodocsii, taina credintei nu este simplu obiect de speculatie intelectuală, ci ea se trăieste in stare de rugăciune, de inchinare lui Dumnezeu si de cinstire a Sfintilor Lui in Sfanta Biserică. Intrucat credem in Dumnezeu-Tatăl, Fiul si Duhul Sfant, ne inchinăm Preasfintei Treimi, mărturisim pe Mantuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat si Om adevărat; preacinstim pe Maica Domnului ca fiind, in acelasi timp, Mamă si Fecioară; cinstim (venerăm) pe Sfintii lui Dumnezeu si Sfintele lor Icoane, precum cinstim Sfanta Cruce si Sfanta Evanghelie, care nu sunt simplă materie, ci materie sfintită sau purtătoare de har, aflandu-se in legătură spirituală cu Hristos si cu Sfintii Lui. Cinstim si Sfintele Moaste ale Sfintilor, intrucat acestea sunt arvuna invierii trupului si a transfigurării sau innoirii universului actual in cer nou si pămant nou, la venirea intru slavă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 21).
Insă Ortodoxia nu este numai dreapta credintă, ci si dreapta trăire in Hristos. După cum stim, in limba greacă "orthodox" inseamnă atat "dreptcredincios", cat si "dreptmăritor". Ortodox este deci cel care-L preamăreste cu adevărat pe Dumnezeu prin mărturisirea dreptei credinte, dar si prin participarea la sfintele slujbe ale Bisericii si prin trăirea dreaptă si faptele bune săvarsite după poruncile Lui.
Iubiti credinciosi si credincioase, Asa cum am spus, in Duminica Ortodoxiei prăznuim biruinta dreptei credinte asupra ereziilor care au pus la incercare viata credinciosilor din primul mileniu al Bisericii crestine. In acele vremuri, multi ierarhi, monahi si preoti, ca si foarte multi credinciosi au suferit nenumărate persecutii, bătăi, inchisori, exiluri si chiar moartea pentru curajul de a cinsti si apăra Sfintele Icoane.
SSlujbele Vecerniei si Utreniei din Duminica Ortodoxiei sunt alcătuite din cantări referitoare la icoana Mantuitorului Iisus Hristos, Care, asa cum au arătat Sfintii Părinti de la Sinodul VII Ecumenic, este prototipul si justificarea tuturor Sfintelor Icoane. Prin urmare, Sfintele Icoane sunt parte integrantă din Traditia vie a Bisericii, intrucat prin ele se mărturiseste adevărul că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut văzut, adică Om, pentru a uni pe oameni cu Dumnezeu. De aceea, nu ne putem imagina o biserică ortodoxă fără icoane; nu putem sluji Sfanta Liturghie sau orice altă slujbă fără să avem in fata noastră cel putin icoana Mantuitorului si icoana Maicii Domnului. Frumusetea si atmosfera de taină sau mistică ale unei biserici ortodoxe se datorează mai ales Sfintelor Icoane si frescelor care o impodobesc. Aceasta se explică prin faptul că Sfanta Icoană nu este un simplu tablou de inspiratie religioasă, ci o artă sacră sau sfantă si o prezentă harică a Mantuitorului, a Maicii Domnului si a Sfintilor, prezentă pe care o simt credinciosii cand se roagâ Sfintilor reprezentati pe Sfintele Icoane.
In Ortodoxie insâ, nu numai locasul bisericii este impodobit cu Sfinte Icoane, ci si casa familiei crestine, numită simbolic biserica de acasă, unde ar trebui să se adune zilnic la rugăciune toată familia: părintii, impreună cu toti copiii si cu bunicii. Rugăciunea in fata Sfintelor Icoane este mai intimă si mai profundă. Facută cu smerenie si concentrare deplină, rugăciunea in fata Sfintelor Icoane ne aprinde inima de dragoste si evlavie fată de Dumnezeu, de Maica Domnului si de Sfinti, care ne ajută să iubim pe toti oamenii, intrucât toti sunt creati după chipul lui Dumnezeu.
Iubiti frati si surori in Domnul,
Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, sufland in fata lui suflare de viată. Asa a devenit omul "fiintă vie" (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam si Eva, au primit porunca: "Cresteti si vă inmultiti si umpleti pămantul si-l stăpaniti" (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine in lume poartă in el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoană unică si irepetabilă, plină de mister, o fiintă ireductibilă la lumea materială si avand un destin vesnic. Viata persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar aceasta viată incepe in momentul conceperii, al aparitiei embrionului viu. Din acel moment, omul este "suflet viu", adică persoana care poartă in sine chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu si este chemată la viata vesnică. De la concepere pană la nastere si apoi pană la sfarsitul vietii pămantesti, omul creste, se maturizează si se implineste in comuniune cu Dumnezeu si cu se-menii săi, iar după moartea trupului, sufletul omului rămane viu, avand constiintă si memorie spirituală, intrucat este chemat la viata vesnică.
Prin urmare, dacă suntem crestini, trebuie să afirmăm mereu că viata omului, ca dar sfant al lui Dumnezeu, isi are inceputul in momentul conceperii sau al aparitiei embrionului viu. Ca atare, dreptul la viată incepe cu dreptul embrionului de a se dezvolta in pantecele mamei sale si dreptul fătului de a se naste. Cine ucide viata embrionului sau a fătului săvarseste păcatul omuciderii. Din nefericire, crima avortului, fie că este provocat prin medicamente, fie prin operatie chirurgicală, este astăzi foarte răspandită in lume, iar Romania se află, din păcate, pe lista primelor tări din lume in ceea ce priveste rata avorturilor. Păcatul acesta infricosător nu rămane fără urmări asupra sănătătii celor ce-l săvarsesc, asupra familiei si asupra societătii umane. Fericirea intemeiată pe crimă nu poate fi binecuvantată de Dumnezeu, deoarece prin crimă asupra omului este ucisă iubirea de oameni.

Cele mai multe suferinte in lumea de astăzi vin tocmai din lipsa iubirii milostive si mărinimoase dintre oameni si din lipsa de intrajutorare. Multi oameni se simt singuri, părăsiti, descurajati, neintelesi; isi caută scăpare in alcool, in desfrau, in droguri sau in patimi egoiste, care ii distrug treptat sufleteste si trupeste. De aceea, ei au nevoie de ajutorul Bisericii, pe care Sfintii Părinti o numesc "spital duhovnicesc". In Biserică, in starea de comuniune cu Dumnezeu, cu Sfintii Lui si cu ceilalti credinciosi, oamenii trăiesc intens viata ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie apărat, cultivat si sfintit. Desigur, astăzi multe suferinte vin si din starea de sărăcie materială, care se adanceste mereu in tara noastră si in lume, pentru că a crescut lăcomia celor ce vor să se imbogătească rapid si cu orice pret. Din acest motiv, Biserica incearcă să organizeze o asistentă social-caritabilă cat mai extinsă, indemnand pe cei ce au mai multe bunuri materiale să ofere celor care au mai putin sau nu au nimic. Astfel, prin contributia credinciosilor săi, in primul rand, dar si prin alte contributii, Biserica noastră a dezvoltat pană acum numeroase programe de asistentă socială, filantropică sau caritabilă, ca de pildă: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrani, unităti medicale pentru bolnavi s.a.
Iubiti frati si surori in Domnul,
Tocmai pentru a continua aceste programe si pentru initierea altora noi a devenit deja o traditie ca, in Duminica Ortodoxiei, să se realizeze in toate bisericile din tară, iar incepand cu anul acesta, 2011, si in parohiile ortodoxe din Diaspora romanească, o colectă pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Romane. De aceea, va indemnăm să oferiti, cu inimă bună, ajutorul frătiilor voastre, arătand astfel solidaritatea cu cei mai lipsiti semeni ai nostri. Să nu uităm niciodată că in chipul omului flămand, al celui gol, al celui bolnav, al celui din inchisoare, al celui trist si suferind vine tainic, spre noi, Hristos Insusi. Prin urmare, tot binele, spiritual sau material, pe care-l facem semenilor nostri, il facem lui Hristos Insusi, Care ne va binecuvanta cu darurile Sale aici, pe pămant, si la Judecata de Apoi (cf. Matei 25). Intrucat Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că "mai fericit este a da decat a lua" (Fapte 20, 35), nimeni nu va sărăci pentru că a ajutat pe cei aflati in nevoi, ci orice om sărăceste cu adevărat numai cand devine suflet mic si rece, deoarece impiedică lucrarea iubirii milostive a lui Dumnezeu in lume si uită porunca Mantuitorului: "Fiti milostivi, precum si Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36).
Cu nădejdea că indemnul nostru pastoral va fi o intărire in credintă si o chemare la fapta cea bună, ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate, să petreceti vremea Postului Mare cu mult folos duhovnicesc si să ajungeti cu pace, sănătate si bucurie la Slavitul Praznic al Invierii Domnului!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impărtăsirea Sfantului Duh să fie cu voi cu toti! (2 Corinteni 13, 13).

Presedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
si
Loctiitor de Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului


|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|