Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

6. Laudă si câstigă

de Savatie Bastovoi

În Patericul Egiptean ni se povesteste o întâmplare care întăreste traditia de predică a Apostolului Pavel. Se spune despre avva Macarie Egipteanul că se suia odată la schit la muntele Nitriei. Si dacă s-a apropiat de locul acela a zis ucenicului său: "Mergi mai înainte putin". Si mergând el mai înainte, s-a întâlnit cu un slujitor de-al elinilor. Si strigându-l fratele îl chema, zicând: "Demone! demone!, unde alergi?" Si întorcându-se acela, i-a dat bătăi si l-a lăsat mai mort. Si luând lemnul alerga. Si mergând putin mai înainte, 1-a întâmpinat avva Macarie alergând si i-a zis: "Mântuieste-te, mântuieste-te, ostenitorule!" Si minunându-se, elinul a venit la el si i-a zis: "Ce bunătate ai văzut la mine de m-ai heretisit asa?" I-a răspuns lui bătrânul: "Te-am văzut ostenindu-te si nu stii că în zadar te ostenesti". I-a zis si el lui: "Si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut că din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt călugăr întâmpinându-mă, m-a ocărât si eu i-am dat bătăi de moarte". Si a cunoscut bătrânul că ucenicul lui este. Si tinându-se slujitorul elinesc de picioarele lui, zicea: "Nu te voi lăsa de nu mă vei face călugăr!" Atunci au venit deasupra unde era călugărul si l-au tinut pe dânsul, si l-au dus la biserica muntelui. Si văzând pe slujitorul elinesc împreună cu bătrânul, s-au uimit. Si l-au: facut călugăr, si multi dintre elini s-au făcut pentru dânsul crestini. Deci, zicea avva Macarie: "Cu cuvânt rău si pe cei buni îi faci răi, si cu cuvânt bun si pe cei răi îi faci buni".(Patericul Egiptean, pentru avva Macarie, 37).

Odată a venit la Sfântul Siluan Athonitul un preot tânăr din Rusia si i s-a plâns că e foarte grea viata de preot. "Dar ce necazuri ai?" , l-a întrebat Sfântul. "Nu mai răzbesc cu sectantii ăstia", i s-a plâns preotul. "Dar cum procedezi cu ei?" "Ei, le spun adevărul, că-s în rătăcire si că dacă n-o să vină la dreapta credintă o să meargă toti în iad". Atunci Sfântul i-a zis: "Nu asa, prietene, tu zi-le mai întâi despre faptele lor bune. Zi: ce bine că si voi credeti în Hristos, că propovăduiti milostenia si dragostea. Si abia după asta, cu multă îngăduintă, vorbeste-le si despre dogmele credintei".

Mulți credinciosi, citind si auzind că mândria este un mare păcat, nu mai laudă niciodată pe nimeni, nici chiar pe copii, de frică să nu "cadă în mândrie". Eu când aud pe câte cineva care, plecând capul cu prefăcută smerenie, începe să îndruge la "vai, părinte, nu mai spuneti, că o să cad în mândrie", îl întreb dacă nu cumva în restul timpului se află în smerenie. De regulă, acesti oameni sar ca fripti, "se smintesc" când îi îndemni la normalitate. "Cum să lauzi pe cineva? Că pe urmă si-o ia în cap!" Oamenii nu înteleg că si lauda si mustrarea sunt pentru oameni si că prin amândouă se modelează omul. Multe familii credincioase, care îsi educă copiii într-un zelotism exagerat, tinându-i în picioare ore întregi la paraclise si acatiste se miră că acestia, când se apropie de adolescentă, încep să nu mai umble la biserică.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, care a fost un mare ascet, îi mustră pe părintii care fac acest lucru. El le recomandă să nu-i oblige pe copii să se roage cu rugăciuni din carte, ci să rostească ceea ce le spune lor inima: "Doamne, ajută; Multumesc Tie, Doamne; Slavă Tie, Doamne" ori de câte ori îsi aduc aminte de Dumnezeu. Aceasta tocmai pentru a nu li se lehămisi de rugăciune, pentru că rugăciunea nu trebuie să fie o normă, ci o necesitate.

Sfântul Serafim de la Sarov, care a petrecut în genunchi pe o piatră o mie de zile si nopti, iarăsi avea o foarte mare îngăduintă pentru neputintele altora. De exemplu, el le-a dat voie surorilor de la mănăstirea Diveevo să mănânce de patru ori pe zi, obicei care se păstrează si astăzi, ceea ce pentru greci este o sminteală. Sfântul nu numai că le-a permis patru mese pe zi, ci chiar le dădea voie să tină pesmeti sub pernă si să rontăie si noaptea, dacă le e foame, numai "să nu se mâhnească".

Acest "să nu se mâhnească" este o piatră de temelie în viata duhovnicească. Marii asceti stiu că pentru o mâhnire, chiar si inconstientă, adusă cuiva, Dumnezeu nu mai primeste rugăciunea. Grija de a nu mâhni e atât de mare la oamenii desăvârsiti, încât, fiind întrebat odată de ucenici ce vor face dacă vor vedea pe un frate dormitând în biserică, Sfântul Pimen a răspuns: "Eu, cu adevărat, de voi vedea pe fratele că dormitează, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc".( Patericul Egiptean, Pentru avea Pimen, 92)

Lauda sfintilor, a oamenilor duhovnicesti, nu este o linguseală, ci o vedere a binelui din celălalt. A fi sfânt înseamnă a-i vedea pe toti oamenii mai sfinti decât tine. Aceasta este definitia crestină a sfinteniei. Ce-i de mirare, dar, că sfintii îi laudă pe păcătosi? Condamnabilă este lauda vicleană, ce se face pentru a obtine niste profituri, asa cum îsi laudă angajatii patronul, dar nu si lauda izvorâtă din dragoste. Cei desăvârsiti nu mai au nevoie să fie lăudati, dar nu si cei neputinciosi. În cazul acestora, a nu lăuda, de multe ori, echivalează cu a mâhni, vedem aceasta mai ales la copii. De aceea sfintii recurg la laudă, fac multe pogorăminte.

Lauda, pentru începător, este o încurajare. Si mai ales sfintii, pentru că mustrau atât de rar, recurgeau la laudă, ca ucenicul să înteleagă că faptele pentru care nu este lăudat nu sunt atât de bune ca cele lăudate. Dar si în cazul laudei, si în cazul îngăduintei, sfintii nu au urmărit decât un singur scop: dragostea, acel "să nu se mâhnească", pentru a-l câstiga pe om pentru Hristos.


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|