Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Predica la Duminica Floriilor

Părintele Ilie Cleopa

Predica la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim

Despre împlinirea proorociilor pentru Hristos si despre orbirea spirituală

Si Iisus, găsind un asin tânăr, a sezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, sezând pe mânzul asinei (Ioan 12, 14 - 15)


Iubiti credinciosi,
Dacă citim în Sfânta si dumnezeiasca Scriptură a Vechiului si Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Asa vedem că sfintii prooroci, prin descoperire de la Sfântul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se va naste după trup din sâminta femeii (Facere 3, 15); că Se va naste din sământa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).
La fel si pentru ziua acestui mare si prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem implinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept si biruitor, smerit si călare pe mânzul asinei (Zaharia 9, 9).
Dar, fratii mei, ce simbolizează mânzul asinei despre care a proorocit Zaharia atât de arătat, iar Domnul sezând pe el a împlinit proorocia? Mânzul asinei, ca orice mânz, este sălbatic si anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimbă. Necurate erau toate neamurile pământului pentru necredinta lor si sălbatice si cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.
Sederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; si vezi că Apostolii au adus la Iisus mânzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, si aruncându-si hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele asternute pe jos erau semne si închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzând propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus si le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeiesti. Apoi zice dumnezeiasca Evanghelie: Acestea nu le-au înteles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci si-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El si că I le-au făcut Lui (Ioan 12, 16).
Poporul care era din Betania împreună cu cei din Ierusalim, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare si preaslavită minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, numai prin strigarea: Lazăre, vino afara!, a iesit înaintea Domnului cu mare evlavie si mirare si L-a întâmpinat cu stâlpări si cu ramuri. Dar oare tot cu această e-vlavie si credinta l-au primit pe Mântuitorul arhiereii, fariseii si cărturarii? Nu. Acestia erau plini de zavistie si de ură împotriva Mântuitorului si, auzind despre preaslavita minune cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au si grăbit să ia toate măsurile pentru a ucide pe Iisus. Căci adunând sinedriul, ziceau: Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm asa toti vor crede în El si vor veni romanii si ne vor lua si tara si neamul (Ioan 11, 47 - 48).
Vedeti, fratii mei, câtă orbire si răutate era în mintea si inima cărturarilor, arhiereilor si a fariseilor împotriva lui Iisus? Câtă deosebire era între popor si între conducătorii lor sufletesti! Poporul cu atâta evlavie si cinste îl primea pe Mântuitorul. Încă si multi din iudeii, care veniseră la Maria si care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El (Ioan 11, 45). Iar arhiereii si fariseii, orbiti de ură, de răutate si necredintă, nu numai că nu au crezut în El, ci în grabă pregăteau si planul de a-L omorî. Câtă dreptate avea Mântuitorul când îi mustra pe acesti cărturari si farisei si le zicea: Nebuni si orbi! (Matei 23, 17). Câtă orbire sufletească si câtă ură si zavistie era în mintea si în inima acestor conducători spirituali ai poporului lui Israel! În loc să creadă în preaslavita minune a învierii lui Lazăr si să-L laude pe Iisus Hristos, auzi ce zic: Ce facem pentru că Omul acesta face multe minuni? (Ioan 11, 47).
Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie si ură! Despre această orbire si împietrire a fariseilor, a arhiereilor si cărturarilor a proorocit marele prooroc Isaia, zicând: Că s-a învârtosat inima poporului acestuia si cu urechile sale greu a auzit si ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii si cu urechile să audă, si cu inima să înteleagă si să se întoarcă si să-l vindece (Isaia 6, 10).

Iubiti credinciosi,
Cauzele împietririi si orbirii sufletesti a arhiereilor si fariseilor erau ura si zavistia, pe care le aveau împotriva Mântuitorului. De aceea căutau felurite pricini spre a-L pierde. Astfel am socotit să vorbim câte ceva despre blestemata pricină a zavistiei, nu cu cuvintele noastre, ci cu ale Sfintilor Părinti.
Ascultati ce zice Sfântul Vasile cel Mare despre zavistie: "Bun este Dumnezeu si de bine dătător celor vrednici. Rău este numai diavolul si izvoditor a tot felul de răutati si precum la cel bun lipseste zavistia, asa la diavol există zavistia. Să ne păzim, fratilor, de patima zavistiei ca să nu ne facem părtasi lucrurilor diavolului si potrivnicului si să ne aflăm osânditi întru aceeasi osindă cu el. Că dacă cel ce se mândreste, cade în osânda diavolului, cum zavistnicul va scăpa de munca cea gătită diavolului? Că nici o patima mai pierzătoare decât zavistia nu rămâne în inimile oamenilor, care preaputin mâhneste pe cei de afară, dar este cea întâi si mai aproape răutate la cel ce o are.
Căci precum rugina roade în fier, asa zavistia mănâncă în sufletul celui ce o are. Precum viperele mănâncă pântecele celor ce le poartă ca să se nască, asa si zavistia are putere a mânca sufletul celui ce o are. Pentru că zavistia este mâhnire pentru binele aproapelui, de aceea niciodată scârbele si întristările nu lipsesc de la omul zavistnic. A rodit tarina aproapelui său, este îndestulată casa lui cu toate cele necesare vietii. Bucurii de la bărbatul acela nu lipsesc. Toate acestea sunt hrana bolii si sporesc suferintele celui zavistnic. Pentru aceasta cu nimic nu se deosebeste de omul gol care de toti se răneste. Este cineva viteaz? Este sănătos? Acestea rănesc pe cel zavistnic. Altul este mai frumos la fată. Altă rană a zavistnicului. Cutare întrece mult darurile sufletesti si pentru întelepciunea si puterea cuvintelor este văzut si râvnit. Altul este bogat, dă multe daruri celor săraci si se laudă de cei ce dobândesc de la el faceri de bine.

Acestea toate sunt bătăi si răni care pătrund în inima celui zavistnic. Si ce este mai rău la patima aceasta este că nici a o spune nu poate. Ci caută cu privirea în jos si este posomorât si se tulbură, cârteste, si se păgubeste de răul acesta si amintindu-i-se de patima sa, se rusinează să-si arate necazul, că este zavistnic si amărât si se chinuie de bunătătile prietenului si de veselia fratelui si nu poate suferi bunătătile si îndestularea aproapelui. Deci nevoind a-si spune patima, tine boala întru adânc care roade si mănâncă cele dinlăuntru ale lui. Ba nici doctor al bolii acesteia, nici vreo doctorie vindecătoare nu poate afla, măcar că sunt pline Scripturile de leacuri pentru ea..." (Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron, 1988, p. 117).
Să auzim si pe Sfântul Ioan Gură de Aur vorbind despre zavistie. "Nu este alt păcat mai rău care desparte pe om de Dumnezeu si de ceilalti oameni ca zavistia, adică pizma. Această boală rea este mai cumplită decât iubirea de argint. Pentru că iubitorul de argint atunci se bucură când dobândeste banii; iar invidiosul si zavistnicul atunci se bucură când altul pătimeste si păgubeste si îsi pierde munca lui si socoteste câstig primejdiile si pagubele altora.
Deci care altă patimă este mai rea decât aceasta? Că răutătile lui nu le cercetează, iar de binele altora se topeste pe sine si se lipseste de rai. Nici în lumea aceasta zavistnicul nu are nici un bine. Căci în ce chip cariul mănâncă lemnul si molia roade lâna, asa si pizma roade cu totul sufletul si oasele omului zavistnic si pizmas, căci aceste patimi sunt mai rele decât fiarele, care pentru hrană, sau din fire se pornesc spre mânie. Iar oamenii zavistnici si pizmasi, când le face cineva bine, ca si când le-ar face o strâmbătate, asemenea demonilor, sunt nemilostivi si amari vrăjmasi. Zavistnicii si pizmasii fug de adunarea si vorbirea cea firească si nici mântuirea lor nu o doresc. Pentru că pizma nu stie a cinsti ceea ce este de folos. Unii ca acestia pururea se află plini de tulburări si de mâhnire si sufletele lor merg la iad. Că nu este alt păcat mai rău decât pizma si zavistia".

Iubiti credinciosi,
Astăzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri si la moarte pentru noi păcătosii. Ati auzit în Sfânta Evanghelie cu câtă bucurie Îl însotea multimea si cu câtă ură si zavistie Îl priveau cărturarii si arhiereii iudeilor.
Astăzi se încheie Postul Mare si începe Săptămâna Mare a Sfintelor si mântuitoarelor patimi. Cei care ati fost mai silitori cred că până acum v-ati spovedit si împărtăsit cu Trupul si Sângele Domnului. Care încă nu v-ati curătit de păcate prin spovedanie si Sfânta Împărtasanie, mai aveti numai câteva zile până la Sfintele Pasti. Nu mai amânati, ci alergati la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurătiti si plini de păcate. Nu vă lăsati pe ultimele zile că săptămâna aceasta preotii sunt foarte ocupati.
Fratii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase si miscătoare slujbe si cântări de peste an. Veniti seară de seară cât mai multi la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează si se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem si să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor si ucigasilor necredinciosi? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vietii, posteste si suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic si este vândut iudeilor ca să fie judecat si răstignit?
SSă mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertării si al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.
Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însotit de multime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm si noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem si noi, că suntem ca niste pomi fără roade pe pământ, lipsiti de multe bunătăti duhovnicesti. Hristos primeste pe femeia păcătoasă să-I spele picioarele. Să ne apropiem si noi de Domnul si cu lacrimi de pocăintă să-I udăm picioarele si să I le sărutăm.
Hristos este vândut de Iuda la iudei pe 30 de arginti. Să ne ferească Dumnezeu să-L trădăm si noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din frică. Hristos spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, ca să ne învete smerenia pe toti. Hristos Mântuitorul nostru săvârseste prima Sfânta Liturghie la Cina cea de Taină, întemeiază deci jertfa liturgică si împărtăseste pe ucenici, înainte de patima Sa. Să pretuim toată viata biserica, să mergem regulat la Sfânta Liturghie si să ne apropiem cu evlavie si pregătire de Sfânta Impărtăsanie, mai ales la marile praznice si sărbători crestine. Numai Iuda, vânzătorul, când s-a împărtăsit "a intrat satana în el", căci a primit cu nevrednicie Trupul si Sângele Domnului. Asa vor pătimi toti cei ce se împărtăsesc cu necredinta si cu păcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în păcate grele si nici măcar în sfintele posturi nu se pocăiesc si nu se împacă cu Mântuitorul.
Iată, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tâlhari, pentru mântuirea noastră. Să mergem cu sfintele femei mironosite să plângem pe Iisus Hristos si mai ales să ne plângem păcatele noastre lângă Crucea Lui. Hristos îsi dă duhul si apoi este pus în mormânt. Să îngenunchem cu mare credintă la Mormântul Domnului, să-L tămâiem, să ne rugăm si să ne cerem iertare, să ne împăcăm unii cu altii si în noaptea sfântă a Sfintelor Pasti să asteptăm clipa de taină a Învierii Domnului si a învierii noastre.
De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina învierii Mântuitorului si vom putea cânta cântarea îngerească de biruintă asupra mortii si a iadului. Amin.
Sursa: Predica la Duminica Floriilor - Părintele Ilie Cleopa


|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|