Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Femeia hananeanca

de Nicolae Steinhardt

Etapele teribilului examen caruia Domnul o supune pe femeia hananeanca din tinutul Tirului si al Sidonului se enumera precum urmeaza:

Prima: neluarea în seama, ignorarea.
Ea îi tine calea, topita de nefericire, striga si-l implora: El însa nu-i raspunde nici un cuvânt (Matei 15, 23). O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o si batjocoreste, caci ce jignire e mai crunta decât a vorbi cuiva si a nu primi nici un raspuns, nici macar adresându-ti-se un cuvânt de suparare ori facându-ti-se o dojana? Tacerea aceasta ,de gheata si departari, e mai rea decât sudalma si ustura mai cumplit decât insulta. Ea îi tine calea, topita de nefericire, striga si-l implora: El însa nu-i raspunde nici un cuvânt (Matei 15, 23). O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o si batjocoreste, caci ce jignire e mai crunta decât a vorbi cuiva si a nu primi nici un raspuns, nici macar adresându-ti-se un cuvânt de suparare ori facându-ti-se o dojana? Tacerea aceasta , de gheata si departari, e mai rea decât sudalma si ustura mai cumplit decât insulta.

A doua: respingerea interventiei mult iubitilor sai ucenici. Apostolii Domnului, ucenicii, credinciosii, apropiatii Sai, aceia pe care îi asigura ca lor li s-a dat sa cunoasca tainele Împaratiei cerurilor (Matei 15, 11); ai caror ochi vad si ai caror urechi aud ceea ce ar fi vrut sa vada si sa auda si n-au vazut si n-au auzit multi drepti, prooroci si împarati (Matei 13, 17); carora li s-au încredintat cheile împaratiei cerurilor si puterea de a lega si dezlega pe pamânt (Matei 16, 19 si 18, 18; Ioan 20, 23); care când Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, vor sedea si ei pe douasprezece tronuri judecând cele douasprezece semintii ale lui Israel (Matei 19, 28); pe care-i numeste mama si fratii Mei (Matei 12, 49) si-i încredinteaza ca vor mânca si bea la masa împarateasca (Luca 22, 30); pe care nu sovaie a-i socoti fiii si prietenii Sai, intervin în zadar pentru hananeanca. Ei se roaga iar Domnul nu-i asculta, desi altadata graise cu a Sa gura: Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afara (Ioan 6, 37). Interventia batrânilor lui Israel în sprijinul sutasului roman este luata în considerare (Luca 7, 4 5), dar a ucenicilor pentru hananeanca nu!

A treia: declinarea de competenta.
Cuvintele: Nu sunt trimis decât pentru oile pierdute ale casei lui Israel (de altfel contrazise de Mai am si alte oi care nu sunt din staulul acesta (Ioan 10, 16)) constituie ceea ce în limbaj juridic se numeste declinare de competenta si totodata singurul caz din tot cuprinsul Evangheliilor unde Domnul se arata procedurist. El care a pus duhul deasupra literei, El care a proclamat subrezenia formelor si le-a defaimat cu putere, care pe farisei îndeosebi i-a mustrat pentru ca acorda preeminenta exteriorului în raport cu interiorul si nu curata parte dinauntru a paharului si blidului, ci numai pe cea dinafara, pentru ca se aseamana cu mormintele frumos varuite pe afara, dar înauntru sunt pline de oase si necuratie, pentru ca, asadar, aseaza fata mai presus de continut, si gestica mai înainte de inima, El care mereu a învatat ca esentiala este substanta, El de data aceasta, hananeancai îi opune o exceptie strict procedurala si de forma: cazul tau nu intra în atributiile Mele.

Ca si cum ar fi spus: duca-se petitionara la alt ghiseu, aici nu are ce cauta.

E în acest legalism, în aceasta interpretare literara a Legii, în uscaciunea si asprimea acestui raspuns procedurist ceva nu numai cu totul lipsit de seaman în referatul evanghelic, dar si cu desavârsire contrar duhului hristic si reactiei constante a Domnului în prezenta relatiei dintre forma si fond.

A patra: insulta, jignirea, ocara.
Dupa ce cu vorbe ca de gheata si-a declinat competenta, Iisus trece la insulte directe, la ofense grele si la cinica zeflemire. El care stabilise ca oricine se mânie pe fratele sau vrednic va fi de osânda si cine va zice fratelui sau raca, vrednic va fi de judecata sinedriului, iar cine-i va zice nebunule, vrednic va fi de Gheena focului (Matei 5, 22); El o apostrofeaza pe hananeanca si-i azvârle proverbul cu pâinea ce nu se cuvine a fi aruncata câinilor, altfel spus, facând-o pe solicitanta si pe ai sai câini, iar pe ea personal consecvent celei mai elementare logici o defineste catea.

Atât de singular si disonant si uimitor este acest episod în viata pamânteasca a Mântuitorului, atât de ciudata scena (în total contrast cu spiritul evanghelic) încât nu mai putem întelege si interpreta decât ca reprezentând etapele unui examen, unei probe, unei încercari. Nu Domnul milei care n-a venit sa judece ci sa mântuiasca (Ioan 12, 47) îi vorbeste hananeancai, ci savârsitorul unei experiente de punere la încercare a unei credinte si a unui caracter.

Iar candidata cum dovedeste ca a trecut proba, prin ce-si câstiga exceptionalele calificative si premiul ce i se acorda?

a) Prin credinta. Ea, pagâna, vine cu deplina încredere la Hristos si nici o clipa în toata vremea crescândelor greutati ale examenului nu se îndoieste, nu se supara, nu cedeaza ispitei de a renunta sa mai ceara ori imboldului de a se îndeparta si a-si cauta de treaba, nu manifesta o cât mai mica slabiciune.

b) Prin dezinteresare. Nu cere pentru ea, ci pentru fiica ei.

c) Prin curaj. Curajul de-a revendica, acolo, pe pamânt cananean, ajutorul unui iudeu. Apoi curajul de a rezista afronturilor, insultelor ce i se aduc în public. În sfârsit, curajul (ori îndrazneala) nu numai de a cere ci si de a striga.

d) Prin staruinte. Hananeanca persevereaza, nu se da batuta, pare a cunoaste parabola judecatorului nedrept. (Ba si mai mult, a sti ca judecatorul acesta nu-i nedrept, ci numai exigent. Ne este poate îngaduit a presupune ca hananeanca a intuit sfântul joc al Domnului).

e) Prin bunacuviinta, impecabila politete si nedezmintita eleganta. Nu-i luata în seama, e respinsa, e alungata, e bruftuluita, e insultata, e facuta de râs si de ocara si-si pastreaza, totusi, neîntrerupt calmul, nu înceteaza de a se purta si a raspunde cu cea mai desavârsita cuviinta. I se închina Domnului, se arunca la picioarele Lui (Marcu 7, 25), zice Doamne, ajuta-ma! iar invocarii dispretuitorului, atrocelui, nemilosului proverb cu pâinea aruncata câinilor, ce replica-i da? Îi neaga cumva ori protesteaza ori îi denunta cruzimea ori îl discuta cumva (cum ar fi putut prea bine chiar în limitele politetei face? Nu, câtusi de putin. Îl confirma, îi zice: Da, Doamne.

f) Prin smerenie. Încuviintând cu Da, Doamne, afirmatia Domnului, hananeanca da dovada si de mare smerenie, deoarece se recunoaste a fi nu mai putin nevrednica de mila Sa decât un biet animal (socotit de popoarele orientale ca spurcat).

g) Prin inteligenta. Printr-o mare si iscusita inteligenta si un raspuns pe cât de neasteptat pe atât de extraordinar si de abil si care pe Domnul iubitor de vorbire mintoasa trebuie sa-l fi încântat.

(A nu se pierde din vedere ca Domnul, în repetate rânduri, nu a dispretuit folosirea desteptaciunii si ratiunii omenesti: raspunsul dat în problema dajdiei (Dati cezarului ce i se cuvine cezarului si lui Dumnezeu ce este al Lui.) , în cazul femeii surprinse în adulter (Cine este fara de pata, acela sa arunce prima piatra), în al femeii succesiv maritata cu sapte frati (Tare va mai rataciti! Împaratia Tatalui Meu este a celor vii, nu a celor morti!) ori în formularea întrebarii cu privire la natura botezului practicat de Înaintemergatorul Ioan (Întrebat fiind de farisei Cu ce puteri faci acestea? referindu-se la minunile Lui, Mântuitorul a raspuns: Va spun daca îmi spuneti si voi: De unde era botezul lui Ioan, de la Dumnezeu ori de la oameni?). De fiecare data Domnul raspunde ori întreaba cu acea superioara iscusinta a mintii care-i pune în deruta pe cei ce venisera sa-l ispiteasca.)

Asa si hananeanca: politicoasa, supusa, smerita dar si stralucit de inteligenta, pricepându-se a raspunde prompt si ingenios! Si întelept! (E în raspunsul ei un amestec de sfatosenie, agerime si subtilitate care farmeca si biruie).

De aceea si trece examenul cu brio si ia o nota peste calificarea maxima, ia cum ar veni zece plus. Se alege doar ea, numai ea din toti si din toate carora Iisus le-a facut o minune pentru ca L-au rugat si au crezut în El, se alege, ea singura, cu apelativul: O, femeie! Vocativul acesta exclamativ e absolut unic în Evanghelii. Tot unic este si adjectivul mare, din sintagma mare este creatia Ta. Nimanui altcuiva nu-i spune Domnul mare este credinta ta. Si tot nimeni nu se învredniceste de cinstitoarea, aleasa, suprema învoire: fie tie dupa cum voiesti. Nu (ca celorlalti) dupa credinta ta, ci dupa cum voiesti. E o nuanta care nu ne poate scapa. Rezultatul, fireste, e acelasi în toate cazurile. Aprecierea, de asemenea. Dar modul de exprimare e diferit si nu se cade a nu fi luat aminte. Hananeancai i se acorda har dupa har, se vede limpede ca Examinatorul, dupa ce a caznit-o, doreste acum sa o copleseasca; si o cinsteste cum stie El, clatinat si îndesat, din belsug si din prea plin, boiereste, împarateste.

Hananeanca este rasplatita în conformitate si proportional cu greutatea examenului la care a fost supusa si potrivit calitatii raspunsurilor date. Domnul pare a fi voit sa-i spuna: Aferim! Asa te-am vrut! Iar neobisnuita asprime ba si încrâncenare a Domnului asa, numai asa (desigur) se explica: prin hotarârea de a o harazi pe hananeanca unui examen de grad înalt.

Fericita hananeanca! A luat premiul întâi cu cununa de la Învatatorul care pe multi i-a miluit, pe câtiva i-a si laudat, dar numai ei i S-a Descoperit ca un examinator mai întâi fara mila iar apoi fara de rezerve în distribuirea elogiilor.

Bine este a deduce din aceasta pilda ca dintre însusirile placute Domnului, I-au stârnit bucuria si admiratia: credinta, dezinteresarea, curajul, staruinta, buna cuviinta, smerenia si inteligenta. Credinta, dezinteresarea, staruinta, smerenia le stim îndeobste ca necesare si binevenite. Dar cazul hananeancai ne arata si dovedeste ca tot atât de puternice si de pretioase în ochii Domnului sunt calitatile accentuate de comentatori: curajul, politetea, inteligenta. Domnul iubeste pe credinciosi, pe altruisti, pe staruitori. Si nu mai putin pe curajosi, pe cuviinciosi, pe inteligenti. Frica, obraznicia si prostia nu-s placute Lui Hristos. Hananeanca lipsita de aceste urâte însusiri ne-o spune deslusit. Osebitul ei succes la exceptionalul examen semnifica biruinta unor virtuti crestine, de noi nu îndeajuns proslavite.

Fie ca raspunsul pe care-l vom da la sfârsitul mai lungului examen ce este viata fiecaruia dintre noi sa se învredniceasca si el nu, desigur, de mentiunea magna cum laude obtinuta


|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|