Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

7. Dragostea toate le crede (1 Cor. 13, 7)

de Savatie Bastovoi

Despre acelasi Sfânt Pimen, care era mare pentru că "acoperea păcatele altora", se povesteste un caz potrivit pentru discutia noastră. Trebuie să se stie că, în monahismul ortodox, a face milostenie călugărul, lăsând nevointele sale, nu este văzută ca o virtute, ci ca o scădere. Aceasta pentru că monahul a împlinit toată porunca milosteniei atunci când s-a lepădat de toate, devenind sărac pentru Hristos. Călugărul poate să facă milostenie numai din cele pe care i le aduce lumea, dar nu poate să lase rugăciunea, tăcerea si privegherile pentru a se îndeletnici cu dobândirea banilor pentru milostenie. Sfintii Părinti spun că această pornire în călugăr este un început de mândrie si înselare, căci prin milosteniile acestea materiale vrea să-si odihnească cugetul cum că a făcut ceva bun. E un fel de a plăcea oamenilor. Într-un cuvânt, milostenia materială e treaba mirenilor, nu a călugărilor. Asadar, un frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui: "Seamăn tarina mea si fac dintr-însa milostenie". I-a zis lui bătrânul: "Bine faci!" Si s-a dus cu osârdie si a sporit milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvântul, si i-a zis lui avva Pimen: "Nu te temi de Dumnezeu asa grăind fratelui?" Si a tăcut bătrânul. După două zile a trimis avva Pimen la fratele si i-a zis lui, ca să audă si avva Anuv: "Ce mi-ai zis alaltăieri, că mintea mea era aiurea?" Si i-a zis lui fratele: "Am zis că seamăn tarina mea si fac dintr-însa milostenie". Si i-a zis avva Pimen: "Am gândit că pentru fratele tău cel mirean ai grăit, iar dacă tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este călugăresc". Iar el auzind s-a mâhnit, zicând: "Alt lucru nu stiu, decât acesta, si nu pot ca să nu seamăn tarina mea". Deci, după ce s-a dus,a făcut metanie avva Anuv lui avva Pimen, zicând: "Iartă-mă". Si i-a zis Pimen: "Eu de la început stiam că nu este lucru călugăresc, dar după socoteala lui am grăit si m-am străduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mâhnit si tot la fel face".

Tot acesta spunea că de va gresi omul tăgăduind, zicând n-am gresit, nu-l mustra. Altminteri îi tai osârdia. Iar de vei zice lui: nu te mâhni, frate, ci te păzeste de acum înainte, îi ridici sufletul spre pocăintă.

Această îngăduintă pentru neputintele omenesti o arată cei mai mari asceti ai crestinismului. Nu este nicidecum o aprobare a păcatului după cum vom vedea, ci doar de judecarea păcatului după măsura celui care îl făptuieste. Aceasta este împlinirea îndemnului Apostolului Pavel de a ne "purta sarcinile unul altuia" (Gal. 6, 2). Prin aceasta se vede dacă ascetul, fie că este pustnic, fie că-i o simplă tărancă zeloată, se nevoieste corect, dacă nu impune măsura proprie altora, dacă nu-i judecă pe altii de pe culmile asprimii sale. Acesti oameni aveau vederea lucrurilor în perspectivă, ei nu judecau pe nimeni la moment. Sfântul Macarie Egipteanul ne îndeamnă: "Să nu judecăm pe nimeni, nici pe cei răi si stricati, să nu-i criticăm, să-i vedem curati si drepti, asa cum ar trebui să fie si să ne rugăm neîncetat pentru îndreptarea lor, căci încă "nu stiu ce fac". Asa priveste cel curat cu inima pe toti cei din jurul lui. Pentru ochiul curat, toate sunt curate... De multe ori, fără ca noi să stim, în acesti oameni aparent stricati în ochii lumii se ascund sfinti de-ai lui Dumnezeu sau viitori sfinti". (Pocăinta sau întoarcerea la Dumnezeu, Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sf. Macarie Egipteanul, Ed. Bizantină, p. 53.)

A-l judeca pe păcătos raportându-l doar la păcatele sale înseamnă a-L exclude pe Dumnezeu din viata lui. Sfintii arătau întotdeauna atâta îngăduintă pentru că vedeau în toate doar un început, un început pe care Dumnezeu, conlucrând cu omul, îl poate desăvârsi. A fi sfânt înseamnă a sti să vezi în ce constă acest început în fiecare om si să-l încurajezi, dar mai ales, să fii cu mare băgare de seamă ca să nu-l stingi.

Această vedere nu este deloc o inventie a unor pustnici ciudati din Pustia Egiptului si a altora de felul lor. Nu este nici măcar un siretlic oratoric al Apostolului Pavel, pentru că acesta n-ar fi făcut aceasta dacă nu ar fi învătat-o de la Însusi Mântuitorul. Hristos este Cel care a arătat întotdeauna mare îngăduintă fată de neputintele noastre si nu ne-a judecat niciodată după păcatele noastre. Că "nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă" (Ps. 102, 10).

Odată, pe când stătea la masă împreună cu ucenicii în casa lui Simon cel lepros, s-a apropiat de Hristos o femeie păcătoasă, având un alabastru cu mir de mult pret, si 1-a turnat pe capul Lui (Mt. 26, 6-7). "Iar ucenicii Lui s-au mâniat, zicând: "Pentru ce risipa aceasta? Că se putea vinde scump acest mir, iar banii să se dea săracilor!" Dar Iisus cunoscând a zis: "Pentru ce faceti supărare femeii ? Că lucru bun a făcut pentru Mine. Că pe săraci pururea îi aveti cu voi, dar pe Mine nu mă aveti pururea. Că vărsând mirul acesta pe trupul Meu spre îngroparea Mea a făcut-o. Amin ,zic vouă! Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune si despre ce a făcut ea spre pomenirea ei" (Mt. 26, 8-13).

Oare au gresit într-adevăr ucenicii, mustrând risipa de bani făcută pentru mir? Oare nu au reactionat ei conform învătăturii pe care le-a dat-o Hristos? Că ucenicii L-au auzit pe Hristos zicând: "Milă voiesc si nu jertfă" (Mt. 9, 13). Ucenicii au văzut că Hristos îi mustra pe iudei pentru că au lăsat milostenia si dragostea si se limitau doar la jertfe si arderi de tot. Deci, dacă jertfele si arderile de tot nu-i mai plăceau lui Dumnezeu, s-au gândit ei, cu atât mai mult nu-i va plăcea această ungere cu mir. Asadar, ucenicii nu au gresit cu nimic, dar ei au reactionat ca niste zeloti din zilele noastre, fără să se gândească la starea sufletească a acelei femei si la gândul cu care a vărsat ea mirul pe capul Mântuitorului. Hristos însă i-a îngăduit femeii să toarne mirul pe capul Lui. Chiar mai mult, Hristos preferă să-i certe pe ucenici, care au arătat atâta râvnă pentru milostenie, si să o laude pe femeie pentru o faptă nedesăvârsită, numai ca să nu o mâhnească. Hristos îi mustră: "Pentru ce faceti supărare femeii?" Apoi o laudă pe aceasta cum nu lăudase încă pe nici unul dintre ucenici zicând: "Adevărat vă zic, că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta se va vorbi si de ce a făcut ea".

Sfântul Ioan Gură de Aur astfel vede dezlegarea acestui comportament al lui Hristos: "Ca să-i învete pe ucenici să nu ceară de la început oamenilor mai slabi în credintă cele mai mari fapte. De aceea nici nu judecă în ea însăsi fapta săvârsită de femeie, ci în legătură cu starea ei sufletească. Dacă Domnul ar fi vrut să facă o lege din spusele Sale de acum, apoi n-ar fi vorbit deloc de femeie; dar vorbeste de ea ca să afli că pentru ea a spus acele cuvinte, ca să nu înăbuse credinta ei ce odrăslise, ci să o întărească mai mult. Le grăieste asa ucenicilor ca să lăudăm si să încălzim cu focul dragostei noastre pe cel care face o faptă bună, chiar dacă fapta lui nu-i desăvârsit de bună si să nu-i cerem aceluia de la început să fie cu totul desăvârsit. Că Însusi Domnul voia mai cu seamă aceasta se vede de acolo că El, Care nu avea unde să-Si plece capul (Mt. 8, 20), a poruncit ucenicilor Lui să aibă pungă (In. 13, 29). Dar acum nu era timpul să îndrepte ce se făcuse, ci să laude o faptă bună. După cum dacă cineva l-ar fi întrebat înainte de a fi făcut femeia lucrul acesta, El n-ar fi grăit asa, tot asa, după ce a făcut aceasta, Hristos a urmărit un singur lucru, ca ea să nu se simtă stânjenită din pricina mustrării ucenicilor, ci să plece mai bună, ajungând mai plină de râvnă, datorită blândetii Lui. După ce a vărsat mirul, nici n-ar mai fi avut vreun rost mustrarea. Si tu, dar, dacă vezi pe cineva că face niste sfinte vase si că le aduce la biserică sau dacă vezi pe un om că împodobeste zidurile sau pardoseala bisericii, nu porunci să vândă sau să strice ce-a făcut, ca să nu-i înăbusi râvna; dar dacă te întreabă înainte de a face, porunceste să dea săracilor banii ce vrea să-i cheltuiască; pentru că si Hristos tot asa a făcut, ca să nu-i strice inima femeii, si tot ce-a spus, spre mângâierea ei a spus-o".

Mi s-a întâmplat si mie să asist la o revărsare a dragostei de felul acesta. În toamna anului trecut a fost invitat la hramul mănăstirii Noul Neamt arhiepiscopul Serghie al Ternopolului. Acest episcop pur si simplu a fermecat pe toti cu simplitatea sa aristocratică si duhul rugăciunii pe care ti-l transmitea. El este cunoscut si iubit în cercurile călugăresti si ale mirenilor din întreaga Patriarhie Rusă ca unul care a dobândit darul rugăciunii neîncetate si aceasta se simtea în toate miscările sale. După Liturghie, am mers cu totii la masă. După ce au vorbit episcopii, că mai erau încă trei, pe lângă Serghie, li s-a dat cuvântul si altora, preoti si mireni. La un moment dat, s-a ridicat unul dintre binefăcătorii mănăstirii, un patron oarecare, si cu o mimică tipică de om de afaceri din Basarabia, si-a început discursul cam asa: "Stiti, si eu cred în Dumnezeu în felul meu..." Si îndată mintea mea împătimită s-a gândit: "Unde se mai bagă si ăsta, peste episcopi si preoti cu credinta lui "în felul lui" în Dumnezeu?" Atunci m-am uitat la Înaltul Serghie, să văd cum arată când se plictiseste. Dar am fost umilit când am văzut cum si-a lăsat tacâmurile la o parte si asculta cu o atentie de copil ceea ce spunea acel om, de parcă ar fi auzit cine stie ce lucruri, pe care în altă parte n-ar mai fi putut să le audă. Fata episcopului s-a luminat de o bucurie negrăită când a auzit cuvintele "cred si eu în Dumnezeu în felul meu". Atunci mi-am dat seama că asa este dragostea si adevărata sfintenie. Pot spune că m-a marcat această întâmplare simplă, mai ales că s-a petrecut chiar în ziua hirotonirii mele, si-mi vine în minte ori de câte ori mi se întâmplă să stau de vorbă cu un om cu credintă nedesăvârsită.


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|