Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

"Cine este fără de păcat să arunce primul piatra"
(Pe marginea unui articol împotriva homosexualilor)

de Savatie Bastovoi

Ceea ce m-a determinat să scriu pe această temă a fost un articol îndreptat împotriva homosexualilor, pe care 1-am citit într-o vestită revistă ortodoxă din România, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod. Nu era un articol adresat homosexualilor, ci un articol scris împotriva homosexualilor. Această atitudine am remarcat-o cam în toate articolele si predicile pe această temă, atitudine pe care credinciosii o cunosc foarte bine. Nu stiu de ce, majoritatea predicatorilor care vorbesc în numele Bisericii Ortodoxe se simt datori să-si îndrepte de fiecare dată discursul lor anume împotriva homosexualilor, împotriva prostituatelor, împotriva drogatilor, fără a lăsa măcar să se întrevadă intentia recuperării lor.

Acest articol întrece orice măsură în acest sens, pentru că, în afară de citatul din Levitic (20, 13), prin care se recomandă uciderea celor care "se culcă om cu om ca si cu o femeie" se recurge si la un articol din Pravila lui Vasile Lupu, care porunceste nu doar uciderea celor ce vor fi aflati că au făcut acest păcat, ci chiar si trupurile lor după moarte să fie arse. Mie personal îmi este greu să întrevăd scopul acestui articol, mai bine zis, refuz să-l înteleg. Sfintii Părinti îi numesc pe cei care dau astfel de sentinte ucigasi de frate. Am auzit că în SUA unii ca acestia pot fi dati în tribunal. Am auzit acest lucru spunându-se cu indignare, desi eu, cu umila mea minte, îndrăznesc să spun că această lege este poate una dintre putinele bune din Occident. Spun asta nu pentru că văd în ea o apărare a homosexualitătii, ci pentru că o percep ca pe o mustrare a celor care, sub pretextul moralitătii, de fapt îsi vomită setea lor de ucidere, sete care nu de putine ori a devenit faptă, ca să ne aducem aminte de calvarul Inchizitiei romano - catolice din Evul Mediu. Încuviintez această lege pentru că Însusi Hristos a zis că "cel ce se mânie pe fratele său, vrednic vai fi de osândă" (Mt. 5, 21). Si o mai spun pentru că Hristos a mustrat această pornire în iudei, atunci când au vrut să o omoare cu pietre pe femeia prinsă în adulter, desi si aceia, aparent, îndeplineau tot o poruncă din Levitic (20, 10). Hristos n-a făcut asta ca să încalce porunca Tatălui, dată lui Moise, nu a făcut-o nici pentru a apăra adulterul, ci a făcut-o numai pentru că iudeii ar fi omorât-o nu de dragul respectării poruncii, ceea ce lui Finees "i s-a socotit întru dreptate" (Ps. 105, 30 - 31), ci de dragul uciderii. A mai făcut-o Hristos si pentru a le atrage atentia zelosilor moralisti asupra păcatelor lor personale: "Cine este fără de păcat să arunce primul piatra" (In. 8, 7). Mă gândesc dacă fata Bisericii noastre ar fi fost aceeasi, dacă Apostolii ar fi adoptat aceeasi atitudine propovăduind grecilor homosexuali. Poate că nu chiar întâmplător Dumnezeu a ales pentru scrierea Evangheliilor limba acestui popor vestit pentru urgiile si betiile sale.[Despre aceasta, vezi si părerea lui Vladimir Losski în Introducere în teologia ortodoxă, Editura Enciclopedică, Bucuresti, 1993, pg. 36.]

Dacă e să ne întoarcem în Vechiul Testament, atunci nu numai homosexualii trebuie omorâti cu pietre. Să-i omorâm si pe cei care nu-si ascultă părintii (Lev. 20, 9), pe toti cei care, sărmanii, au fost să-si ghicească (Lev. 20, 6), pe cei care s-au culcat cu femeia altuia (Lev. 20, 10), pe toti cei care s-au culcat cu femeie în timpul scurgerii ei (Lev. ?0. 18). De fapt, ar trebui să fie omorâti si cei care se căsătoresc cu cei de altă credință, cei care nu duc sângele la Templu (Lev. 17, 4). Si ar mai fi o grămadă de pricini de moarte, dintre care, măcar una, se potriveste si cititorului acestei cărti.

Dacă Leviticul ar fi rămas în vigoare, atunci ar fi trebuit să fim omorâti toti cu pietre de iudei, ca păgâni. Dar de asta a venit Hristos, ca să ne ia piatra din mână si să pună în loc inima noastră. Lege nouă ne-a dat nouă: să ne iubim unii pe altii (In. 13, 34).

Am cunoscut odată un homosexual, dar nu oricum si nu oriunde. S-a întâmplat în puscăria din Tighina. Mănăstirea noastră avea un paraclis în puscărie si eu îl mai însoteam uneori pe ieromonahul nostru care slujea acolo. Eu eram obisnuit cu puscăriasii de mic, că erau multi în sătuletul unde am copilărit. Pe deasupra, am un unchi care a stat de câteva ori în puscărie, un verisor si mai multi dintre prietenii din copilărie. Deci, stiam multe despre viata lor, dar niciodată nu am avut ocazia să o văd cu ochii mei, pentru că, cel putin la noi, nici nu poti, numai dacă nu ajungi tu însuti să fii închis.

Trebuia să ajung călugăr ca să-mi împlinesc acest vis ciudat al copilăriei mele. Si iată că odată, după slujbă, părintele mă întreabă dacă nu vreau să văd cum arată un sezo. Acest sezo este o celulă de corectie, de fier, cam de un metru de lată si vreo doi de lungă, în care este si patul si WC-ul, fără ferestre. Din această celulă condamnatul este scos din când în când în hol, care arată ca un manej de plasă de fier, si împins ca o minge de rugby de la unul la altul de câtiva băieti zdraveni, care strigă si-1 lovesc cum stiu ei. Astfel de manevre se fac pe neasteptate, asa încât pe urmă e destul numai să auzi strigăte si să înnebunesti de frică. "Hai, zice părintele, că trebuie să mărturisesc pe unul în sezo". Acest ieromonah stia foarte bine tot codul puscăriasilor pentru că tatăl său a stat multi ani în puscărie. Zic: "Ce trebuie să faci ca să nimeresti acolo?" "Ei, poti să faci multe, dar ăsta stă din alte motive. A vorbit odată ce nu trebuia si băietii au făgăduit că-l taie. De asta e mai bine pentru el să stea în sezo, că acolo nu-1 ajunge nimeni". Am intrat pe holul acela rece ca un abator. Există astfel de locuri care simti că pur si simplu te expulzează afară, ca pe un corp străin. Asa te simti, de exemplu, în morgă. Aceeasi stare m-a cuprins si aici, unde au fost ucisi atâtia oameni si atâtia s-au sinucis. Gardianul ne-a deschis usa de fier si ne-a lăsat singuri.

Când s-a deschis usa însă, am simtit o pace si o liniste ca într-o chilie de călugăr. De fapt, celula aceea nici nu arăta altfel. Într-un coltisor avea un mic iconostas unde ardea candela si câteva cărti. Pe o măsută mică era deschisă cartea "Despre alcătuirea spovedaniei" a părintelui arhimandrit Ioan Krestiankin. Însusi întemnitatul ne-a întâmpinat cu o pace la care ajung numai marii nevoitori. Era un blond înalt, cu părul scurt, slab, cu ochelari cu lentile groase si buze foarte mari. Acesta nu a schitat nici cel mai mic semn de mirare si nici o emotie din cele firesti pentru un om care nu vede lumina zilei. Nu arăta însă nici înstrăinarea unui schizofrenic. Ne-a zis numai "bună ziua, părintilor", cu un fel de dragoste calmă, care nu mai are nevoie de cuvinte. A urmat un dialog cu totul obisnuit, numai din "ce mai faci, cum te mai simti" si "bine, mulțumesc". Era însă atâta dragoste în toate.

Părintele a amânat mărturisirea, dar, iarăsi, acela nu a arătat nici un semn de nedumerire. A întrebat numai: "Atunci, când binecuvântati să mă pregătesc, părinte?" Asa ne-am despărtit. Si, iarăsi, nu a zis niciodată "mai stati". Cum ne-a întâmpinat, asa s-a si despărtit de noi.

Am rămas atât de coplesit de sfintenia acelui puscărias, încât la iesire 1-am întrebat pe părintele de ce nu aduce niste împărtăsanie din biserică să-1 împărtăsească. Atunci părintele mi-a zis că încă nu poate să-l împărtăsească. Si am înteles că e bolnav de boala pe care o deprind multi în puscărie. În ochii mei însă el a rămas la fel de sfânt, pentru că am văzut lupta lui, pe care Dumnezeu a răsplătit-o cu atâta pace. Asupra cestui om se împlinea atât de expresiv teologia Sf. Macarie Egipteanul despre coexistenta harului cu păcatul în sufletul si în trupul omului.

Pe urmă mi-a povestit părintele că acesta are mama călugărită undeva în Rusia. Mai avea de stat încă vreo cinci ani si se elibera. Cred că va începe o viată nouă, dacă nu-l vor tăia "băietii" până atunci.


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|