Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Cuvânt de îndreptătire

de Savatie Bastovoi

Primul lucru pe care l-am aflat despre Dumnezeu a fost că Dumnezeu stă pe nori si are o scară mare cu care se suie în cer. Eram copil si poate că mi-ar fi plăcut să fie asa. Tatăl meu însă mi-a scos repede din cap această imagine copilărească, zicându-mi că norii sunt formati din vapori de apă si că nimeni nu poate să stea pe ei că pică jos. Acelasi lucru mi l-a spus si învătătoarea la scoală. Gagarin, după ce a zburat în cosmos, mi-a zis ea, nu a văzut acolo nici un Dumnezeu. De atunci am rămas convins că Dumnezeu este o mare minciună.

Eu am crescut în familia unui propagandist de "ateism stiintific", care a făcut filozofia la Leningrad, si am fost educat să cred că Dumnezeu e o inventie. Aveam pentru aceasta o multime de dovezi. Era plină casa cu cărti despre grozăvia Inchizitiei, despre scârnăviile pe care le făceau călugării prin mănăstiri, despre popii care mâncau găinile văduvelor în post.

Credeam toate acestea si mă întăream în această credintă. Credeam, pentru că tot ceea ce citeam în acele cărti si tot ce îmi spunea tatăl meu le vedeam în realitate la credinciosi si, mai ales, la preoti. Vedeam atâta lipsă de omenie la toti cei care se numeau pe sine slujitori ai lui Hristos.

Dar Dumnezeu m-a luat, când mă asteptam mai putin, si m-a făcut călugăr, chiar slujitor al altarului Lui. Totusi, eu nu pot arăta nici un preot cu degetul ca să zic: "Cutare m-a convertit la Hristos". Nu spun că nu am cunoscut preoti, am cunoscut si chiar am stat cu ei la masă. Am cunoscut preoti, dar nici unul dintre ei nu mi-a vorbit despre Hristos.

Eu tot nu mă mai satur să mă uit la Biserica lui Hristos din afară, ca un necredincios, si să mă minunez de "vrednicia crestinismului si de nevrednicia crestinilor", după cum se exprima un arhimandrit rus din secolul trecut. Cât de ascuns este Dumnezeul crestinilor! Dar până a ajunge să cunosti vrednicia crestinismului, te izbesti de nevrednicia crestinilor, ca de o vamă nesuferită, pe care putini au răbdare să o treacă.

Prejudecătile despre falsitatea crestinismului, pe care omenirea le-a fabricat cu genialitate, sunt cred cea mai mare ispită pentru omul contemporan. Iar cei care niciodată nu mai obosesc înmultindu-le sunt chiar credinciosii si preotii.

Cel mai mult mă nedumereste la credinciosi, si până astăzi, stupoarea pe care o arată atunci când aud că cineva nu crede în Dumnezeu. "Vai, cum să nu credeți în Dumnezeu? Da' se poate?" Dar ce ai făcut tu, credinciosule, ca fratele tău să creadă în Dumnezeu? Această întrebare si-o pun foarte putini.

Cât de mult poate să scârbească agresivitatea credinciosilor, modul îngâmfat în care îi atacă pe necredinciosi. "Artistii sunt niste rătăciti si îndrăciti; oamenii de stiintă, de fapt, nu stiu nimic!" etc. Dar toate se spun cu atâta incultură si, ceea ce este chiar înfricosător, cu satisfactia demonică că aceia nu se vor mântui.

Mărturisesc că eu însumi am fost furat de acest val, din cauza cărtilor pe care le citeam la păsirea mea în crestinism. Este un prilej pentru mine, asadar, să aduc si public pocăinta mea în fata celor pe care i-am jignit în vreun fel în articolele mele de început, oameni de cultură sau fete bisericesti. Îi rog să pună totul pe seama râvnei de început si să mă pomenească în rugăciunile lor.

Poate că acestea toate m-au făcut să propun un fel de cod al misionarului ortodox, după exemplul Sfintilor Părinti. Există o sumedenie de cărti care îl învată pe credincios cum trebuie să se comporte în biserică, cum să aprindă lumânări, cum să-si facă semnul crucii. Dar nu prea există cărti care să-l învete pe credincios cum trebuie să se comporte înafara bisericii, desi, dintr-o săptămână întreagă, acesta petrece în biserică doar două ore.

Este un îndemn de a renunta le tot ce este de prisos si fals în viata noastră. Dumnezeu S-a făcut om si a vietuit printre oameni, în timp ce noi ne separăm de ei, devenind niste paiate cu chipuri de falsă evlavie. Cred că e timpul să ne înomenim si noi, cum a făcut-o odinioară Dumnezeu, si să pornim în căutarea apropelui nostru pierdut.


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Director Web|Religie - Roportal|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|