Gulde Line

Usa cerului este larg deschisa tuturor!

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

Învierea - un semn făgăduit "neamului viclean si desfrânat"

de Savatie Bastovoi

Hristos a sfintit toate căile posibile de a ajunge la El si nu a făcut diferentă între cei feciorelnici si cei care au venit la El după o viată păcătoasă. De multe ori chiar îi laudă pe cei din urmă. Din acest punct de vedere, este interesant că după înviere, Hristos S-a arătat întâi nu feciorelnicului Ioan, ucenicului Său iubit, nu Maicii Domnului, ci S-a arătat unei foste prostituate: Mariei Magdalena (Mc. 16, 9). Despre această femeie din Magdala Proloagele mărturisesc cu simplitate că "ea este cea dintâi vestitoare a învierii si cel dintâi martor al deplinei noastre mântuiri prin înviere". Dumnezeu, care si-a ales mai înainte o Marie Fecioară pentru nasterea Sa, acum si-a ales o Marie fostă prostituată spre binevestirea Învierii Sale din morti. Cumva, această desfrânată convertită s-a făcut pentru noi "născătoare a vestii învierii". Apostolii însisi, care s-au făcut mai târziu lumină a lumii, aveau inima împietrită în fata vestii învierii, numind-o pe Maria nebună si calomniatoare (Lc. 24, 11). Inima unei prostituate convertite însă a fost mai aproape de Dumnezeu. Si asta pentru că bucuria Învierii trebuia vestită nu unui neam de feciorelnici, ci tocmai acelui "neam viclean si desfrânat" (Mt. 16, 4), pe care îl mustră si pcntru care moare Hristos.

Merită remarcată contributia prostituatelor convertite la opera mântuirii noastre, de la această Marie Magdalenă până la sfintele femei despre care mărturiseste traditia bisericească si pe care le vom pomeni si noi pe parcurs. Moartea Apostolului Pavel, cel mai mare predicator al crestinătătii, despre care Sf. Ioan Gură de Aur spunea că Biserica nici nu va mai avea un al doilea Pavel, este o dovadă a importantei pe care o acordă Dumnezeu convertirii desfrânatilor. Pavel moare într-o împrejurare aparent nedemnă de un apostol "care s-a ostenit în propovăduirea Evangheliei mai mult decât ceilalti" (I Cor. 15, 10). Acesta nu moare pentru că a refuzat să jertfească idolilor, nu moare nici ca Stefan, ucis cu pietre de multimile iudeilor înfuriati (*). Dimpotrivă, Pavel fuge de fiecare dată de aceste ocazii de martiraj. El, care altădată a fugit de iudei "coborât peste zid într-un cos" (F. A. 9, 25 vezi si F. A. 14, 6), desi "nu punea nici un pret pe sufletul său, numai ca să împlinească slujba pe care a primit-o de la Domnul Iisus" (F. A. 20, 24), acceptă la Roma o moarte dubioasă. Marele Pavel va muri din cauza unei biete fete din haremul lui Neron, pe care o convertise la crestinism.

Întoarcerea desfrânatilor de la faptele lor este la fel de mare ca si convertirea păgânilor. In general, desfrânarea este văzută în Scriptură ca o sumă a tuturor păcatelor, iar în Vechiul Testament desfrânarea avea si sensul de idolatrie (Iez. 16, 20; Lev. 17, 7; Lev 20, 5 s.a.) Pentru că cel mai cumplit idol, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru (Gal. 5, 19 - 21). De aceea si Hristos, vrând să însumeze toate păcatele omenirii, ne numeste "neam viclean si desfrânat" (Mt. 16, 4).

(*) Despre împrejurările în care a murit Apostolul Pavel vorbeste si Sf. Ioan Gură de Aur în Apologia vietii monahale. "Ati auzit negresit de Neron, ajuns celebru din pricina desfrânării lui. A fost cel dintâi si singurul dintre împăratii care a născocit noi chipuri de desfrânare si de necuviintă. Neron a învinuit pe fericitul Pavel, care a trăit pe timpul domniei lui, de aceleasi fapte de care voi îi acuzati pe acesti sfinti bărbati (adică de a fi îndemnat la viată feciorelnică). Fericitul Pavel câstigase pentru credinta crestină pe o concubină a lui Neron, iubită foarte mult de el, si a înduplecat-o totodată să părăsească legătura sa necurată. Din pricina asta Neron 1-a numit pe Pavel plagă a societătii, înselător si, în sfârsit, i-a adus si alte învinuiri ... L- a pus mai întâi în lanturi, dar, pentru că nu 1-a înduplecat să înceteze de a mai sfătui pe fată, a pus, în cele din urmă, să fie omorât". (Despre feciorie. Apologia vietii monahale. Despre cresterea copiilor. Ed. Inst. Biblic al BOR, 2001, p.191)


Sursa: În căutarea aproapelui pierdut - Savatie Bastovoi, Editura Marineasa. Timisoara, 2002

|Sfaturi Ortodoxe|Director siteuri. Site monitorizat de www.Netul.ro|Adauga Site in Director web|Religie/Spiritualitate|Colector Director Web|Director WEB PHG, Indexul site-urilor romanesti|Dictionar online|