Usa cerului este larg deschisa tuturor!

• home
• parohia noastra
• enoriasii nostri
• citate din biblie
• parohia in imagini
• contact

citate crestine

Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii." (Pildele lui Solomon 1,7)

...citeste

inapoi...

A ne adresa lui Dumnezeu - postat 14.02.2009

O parte din rugãciunea noastrã tine direct de Dumnezeu si este legãtura noastrã personalã cu El, iar o altã parte a rugãciunii este legãtura noastrã cu întreaga lume exterioarã, iar atunci cand ne rugãm unul pentru celãlalt, când ne rugãm pentru lume, îi aducem lui Dumnezeu nume si nimic altceva. Dar aceste nume sunt goale sau pline de sens în functie de împrejurãri, dupã cum suntem sau nu în stare sã simtim profunzimea lucrurilor pe care le rostim. Dacã rostim insensibili numele oamenilor înaintea lui Dumnezeu, folosind aceste nume ca pe niste etichete, golite de substantã, relatia noastrã este una de slabã calitate; dar dacã pronuntãm un nume având constiinta oricãrei semnificatii din cele pe care am încercat sã le exprim pe scurt, atunci rugãciunea noastrã devine nu doar aducerea unei persoane pe bratele noastre întinse, ci ne leagã de aceastã persoanã cu o profunzime nu de compasiune, nu de dragoste, ci de identificare, de împãrtãsire, de solidaritate, întemeind o relatie de o cu totul altã calitate. Acesta este un lucru care se verificã si dintr-o altã perspectivã. Dacã nu putem gãsi numele adevãrat al lui Dumnezeu, nu putem avea un acces liber, real si fericit la El. Atât timp cât trebuie sã-l chemãm pe Dumnezeu cu termeni generali precum "Atotputernicul", "Domnul Dumnezeu", cât timp trebuie sã folosim articolul hotãrât pentru acesti termeni pentru a-i face anonimi, pentru a-i transforma în niste termeni generici, nu-i putem folosi ca nume personale. Sunt însã momente în care sfintii izbucnesc si i se adreseazã lui Dumnezeu cu niste expresii care au calitatea unor diminutive, adresându-se lui Dumnezeu într-un mod în care nimeni nu ar putea s-o facã, un mod care este la limita dintre posibil si imposibil si care este cu putintã numai pentru cã existã o relatie. Aminteste-ti de psalmul în care, dupã câteva exprimãri mai rezervate, David izbucneste deodatã: "Tu, bucuria mea!"' Acesta este momentul în care întregul psalm se însufleteste. A spune "O, Tu esti Domnul nostru", "O, Atotputernice" înseamnã a exprima în fata lui Dumnezeu adevãruri despre El, dar izbucnind si spunându-i lui Dumnezeu "O, bucuria mea!" era un lucru cu totul diferit. Iar atunci când îi putem spune lui Dumnezeu "O, bucuria mea!" sau când putem spune "O, suferinta vietii mele, O, cel ce te-ai pus în viata mea ca un chin, ca o problemã, ca o piatrã de poticnire!", când I ne putem adresa cu violentã, atunci am stabilit o relatie de rugãciune.

....În procesul cãutãrii (lui Dumnezeu) vei fi îndurat durere, teamã, sperantã, ori vei fi avut diverse asteptãri - toatã gama de emotii omenesti. Dumnezeu va fi fost Cel dorit, dar si Cel ce te-a amãgit. El va fi fost Cel dupã care tânjesti si Cel pe care-L urãsti pentru cã nu Se lasã prins, si Cel pe care îl iubesti mai presus de orice, fãrã de care nu poti trãi si Cel pe care nu-L poti ierta, de vreme ce nu-ti rãspunde, si El va fi fost încã multe altele. Iar din aceastã cãutare vor iesi treptat cuvinte pe care I le poti spune lui Dumnezeu, cuvinte iesite din propria ta experientã în cãutarea Graalului, cuvinte care sunt ale tale. Ai putea descoperi cã ele coincid cu multe cuvinte folosite deja de altii. Atunci ele vor înceta sã fie cuvinte anonime, ci vor fi cuvinte pe care le ai în comun cu alti oameni, dar care au devenit cu adevãrat ale tale. Nu folosi însã cuvinte care se gãsesc în dictionarul comun, cuvinte care nu-ti apartin. Când începi sã auzi un lant zornãind la usã, când ai impresia cã usa se va deschide, atunci vino cu acele cuvinte care sunt ale tale si cheamã-L pe Dumnezeu cu numele pe care El si L-a ales în împrejurãrile vietii tale. În acel moment vã veti fi întâlnit. În relatia tot mai profundã si mai bogatã care va urma, vei avea o multime de timp pentru a descoperi si alte cuvinte, si sã te lepezi de cuvintele urii si ale temerii. Asemenea mucenicilor din Apocalipsã, vei spune si tu: "Drepte si adevãrate sunt cãile Tale" (Apoc. 15, 3)

---